Boala Alzheimer reprezintă 60-80% dintre cazurile de demență de toate cauzele. Se știe că boala Alzheimer este caracteristică îmbătrânirii, astfel că după vârsta de 65 de ani, aproximativ 20% dintre oameni au o tulburare cognitivă, iar după 80 de ani procentul acestora ajunge la aproximativ 40%. La fiecare 3 minute, în lume, un om este diagnosticat cu boala Alzheimer.
Descoperă în continuare mai multe informații despre boala Alzheimer, cum o poți recunoaște și când este momentul să consulți medicul.
- Ce este boala Alzheimer?
- Cum apare boala Alzheimer - Cauze
- Stadiile bolii Alzheimer
- Diagnostic pentru boala Alzheimer
- Care sunt simptomele bolii Alzheimer
- Schimbările de personalitate și comportament la pacienții cu Alzheimer
- Tratament pentru boala Alzheimer
- Complicațiile privind boala Alzheimer
- Cum prevenim apariția bolii Alzheimer
- Întrebări frecvente privind boala Alzheimer
Ce este boala Alzheimer?
Boala Alzheimer este o afecțiune progresivă, care duce la degenerarea celulelor neuronale urmată de moartea acestora. Este cauza cea mai comună a demenței, o afecțiune care constă în declinul progresiv al gândirii, comportamentului și al abilităților sociale și care afectează independența persoanei.
Boala Alzheimer afectează în special persoanele în vârstă, un risc mai crescut existând la cele cu vârsta peste 65 de ani. Există și forme rar întâlnite de Alzheimer cu debut timpuriu (înainte de 65 de ani). Acestea reprezintă între 5 % - 10 % din totalul cazurilor și au adesea o componentă genetică. Astfel, peste 60 % dintre acestea au antecedente familiale.
Femeile sunt afectate disproporționat mai mult decât bărbații, atât din cauza duratei de viață mai mari, cât și a factorilor genetici și hormonali. Prin urmare, femeile peste 60 de ani au un risc aproape dublu în comparație cu bărbații.
Cum apare boala Alzheimer - Cauze
Cauza apariției bolii Alzheimer este reprezentată de leziunile neuronale, care afectează țesutul cerebral. Cele două tipuri principale de leziuni sunt:
- plăcile senile (amyloid‑β) - Odată ce proteina beta‑amiloidă (Aβ) se acumulează în mod anormal între neuroni, aceasta se agregă în plăci insolubile. Aceste plăci împiedică comunicarea între celulele nervoase și declanșează inflamația, deteriorând funcția neuronală. Forma Aβ42 este considerată deosebit de toxică.
- Degenerescența neurofibrilară (acumularea proteinei tau) - În condiții normale, proteina tau stabilizează microtubulii, structurile interne care asigură transportul între corpul neuronal şi axoni. În Alzheimer, proteina tau suferă modificări ale structurii (devine hiperfosforilată), ceea ce duce la alterarea funcției acesteia și acumularea sa în celulă. Astfel, favorizează moartea neuronilor.
Cele două mecanisme care stau la baza bolii Alzheimer se influențează reciproc. Astfel, plăcile senile determină inflamație și contribuie la deteriorarea proteinei tau. În plus, acumularea proteinei tau accentuează efectele toxice ale plăcilor. În acest mod, se formează un ciclu care accelerează degenerarea neuronală.
Factorii de risc pentru boala Alzheimer
Factorii de risc pentru boala Alzheimer sunt multipli și rezultă din interacțiunea dintre predispoziția genetică, procesele biologice și stilul de viață. Principalii factori favorizanți sunt reprezentați de:
- vârsta – după 65 de ani riscul de Alzheimer crește de aproximativ două ori la fiecare 5 ani.
- ereditatea și genetica – prezența genei APOE ε4 crește riscul de Alzheimer cu debut tardiv, iar mutațiile pe genele APP, PSEN1 și PSEN2 sunt asociate cu formele rare, ereditare, cu debut precoce.
- istoricul familial – persoanele care au rude de gradul întâi cu Alzheimer prezintă un risc mai mare.
- genul – prevalența bolii este mai mare la femei.
- factori vasculari și metabolici – hipertensiunea arterială, diabetul, obezitatea și nivelul crescut al colesterolului sunt asociate cu un risc crescut.
- traumatisme craniene – leziunile repetate ale capului pot favoriza dezvoltarea bolii.
- stilul de viață – fumatul, sedentarismul, alimentația dezechilibrată și lipsa stimulării cognitive cresc riscul.
- izolarea socială și depresia – lipsa interacțiunii sociale și tulburările afective sunt corelate cu apariția mai frecventă a demenței.
- somnul deficitar – tulburările de somn cronice reduc capacitatea creierului de a elimina proteinele toxice (beta-amiloid).
Este important de menționat că prezența unuia sau mai multor factori de risc nu garantează apariția bolii, dar crește probabilitatea dezvoltării acesteia. Adoptarea unui stil de viață sănătos (dietă echilibrată, activitate fizică regulată, stimulare cognitivă și relații sociale active) poate reduce riscul și întârzia debutul simptomelor.
Stadiile bolii Alzheimer
Boala Alzheimer evoluează treptat, de la schimbări subtile, până la pierderea completă a independenței. Este important să înțelegi aceste stadii, pentru că astfel poți recunoaște semnele și te poți adresa medicului la timp, pentru o îngrijire adecvată.
Stadiul 1 - Alzheimer preclinic
În acest stadiu nu există simptome evidente. Însă, în creier încep să se acumuleze plăci de beta-amiloid și apar modificări ale proteinei tau. Aceste procese pot începe cu ani sau chiar decenii înainte de apariția primelor semne clinice. Deși persoana pare sănătoasă, investigațiile imagistice sau biomarkerii din lichidul cefalorahidian pot detecta aceste modificări.
Stadiul 2 al bolii Alzheimer - Declin cognitiv ușor
Un bolnav de Alzheimer poate experimenta uitări minore, cum ar fi pierderea obiectelor, uitarea unor nume sau dificultăți în reamintirea unor informații recente. Aceste semne sunt adesea considerate parte normală a îmbătrânirii, iar impactul asupra vieții de zi cu zi este redus. Chiar și așa, testele neuropsihologice pot evidenția primele disfuncții cognitive.
Stadiul 3 al bolii Alzheimer - Demență ușoară
În această etapă, simptomele devin vizibile pentru familie și prieteni. Pacientul are dificultăți în organizare, planificare și executarea sarcinilor complexe (gestionarea banilor, pregătirea unei mese). Apare confuzie în legătură cu date sau evenimente recente, iar persoana poate repeta întrebări frecvent. Schimbările de dispoziție și anxietatea sunt, de asemenea, comune.
Stadiul 4 al bolii Alzheimer - Demență moderată
Deficitele cognitive se accentuează. Pacientul întâmpină dificultăți în recunoașterea persoanelor apropiate, poate uita detalii importante despre propria viață și are probleme majore în desfășurarea activităților zilnice (îmbrăcat, gătit, utilizarea telefonului). Pot apărea tulburări de somn, dezorientare spațială, iritabilitate și comportamente neobișnuite. În această etapă este necesară supravegherea constantă.
Persoanele afectate suferă modificări semnificative de personalitate și comportament. Nu este neobișnuit pentru persoanele cu demență de tip Alzheimer formă moderată să dezvolte suspiciuni nefondate. De exemplu, pot deveni convinși că persoanele care îi îngrijesc, prietenii, familia îi jefuiesc sau că soțul/soția are o aventură. Alții pot vedea sau auzi lucruri care nu există. Unele persoane devin agitate sau neliniștite spre sfârșitul zilei.
Stadiul 5 al bolii Alzheimer - Demență severă
Este ultima etapă a bolii, când pacientul își pierde capacitatea de a comunica coerent, de a se deplasa și de a-și controla funcțiile corporale. Devine complet dependent de îngrijitori pentru toate activitățile de bază (alimentare, igienă, mobilitate). Apar complicații frecvente precum infecții, malnutriție sau escare. În această fază, îngrijirea paliativă și suportul psihologic pentru familie sunt esențiale.
Cei diagnosticați necesită asistență zi de zi în acest stadiu al bolii. Aceasta include ajutor la îmbrăcare, folosirea băii, supraveghere în timpul mesei și în toate celelalte sarcini de auto-îngrijire. Pacienții pot deveni incapabili să meargă, nu se pot așeza fără ajutor, unii au nevoie de susținerea capului. Rigiditatea musculară și reflexele anormale sunt prezente, iar în final își pierd reflexul de înghițire.
Diagnostic pentru boala Alzheimer
Diagnosticul bolii Alzheimer nu se bazează pe un singur test, ci pe o evaluare complexă realizată de medicul specialist (neurolog, psihiatru, geriatru). Scopul este să se excludă alte cauze posibile ale simptomelor și să se stabilească cu certitudine prezența bolii. Dacă observi la tine sau la cei dragi simptome îngrijorătoare, programează-te pentru o evaluare completă și sfaturi personalizate.
Procesul de diagnosticare este complex și cuprinde mai multe etape:
- Anamneza – Medicul adresează întrebări despre istoricul personal și familial, evoluția simptomelor, stilul de viață și alte boli asociate.
- Evaluarea cognitivă – Se utilizează teste standardizate, cum sunt MMSE (Mini-Mental State Examination) sau MoCA (Montreal Cognitive Assessment), pentru a măsura memoria, atenția, limbajul, orientarea și capacitatea de raționament.
- Examenul clinic – Are scopul de a identifica alte cauze ale declinului cognitiv (accidente vasculare, boli tiroidiene, depresie, deficiențe nutriționale).
- Investigații imagistice – RMN-ul (rezonanța magnetică nucleară) sau CT-ul cerebral (tomografia computerizată) pot evidenția atrofia (micșorarea) anumitor zone ale creierului. În plus, PET-CT-ul (tomografia cu emisie de pozitroni și tomografia computerizată) este utilizat pentru a identifica depozitele de beta-amiloid sau modificările metabolismului cerebral.
- Analize de laborator – Sunt realizate din sânge sau lichid cefalorahidian (LCR), pentru a exclude alte boli și pentru a detecta biomarkeri specifici (niveluri de beta-amiloid, proteina tau, lanțurile ușoare de neurofilament - NFL).
- Teste genetice – Sunt recomandate doar în cazuri rare, cu suspiciune de Alzheimer ereditar cu debut precoce. În formele sporadice, cu debut tardiv, se poate testa prezența genei APOE ε4, asociată cu un risc mai mare de a dezvolta Alzheimer. Însă această variantă nu determină singură apariția bolii, ci doar crește probabilitatea de îmbolnăvire.
Care sunt simptomele bolii Alzheimer
Boala Alzheimer se dezvoltă treptat, iar simptomele se agravează progresiv. Astfel că, în stadiile incipiente ale bolii pot fi întâlnite manifestări precum:
- uitarea frecventă a informațiilor recente (întâlniri, conversații, locul obiectelor);
- repetarea acelorași întrebări;
- dificultăți în găsirea cuvintelor potrivite;
- tulburări de orientare în timp și spațiu (nu cunoaște ziua, luna, locul în care se află);
- retragerea din activități sociale;
- schimbări de dispoziție (anxietate, iritabilitate, depresie).
Pe măsură ce boala avansează, pot apărea și alte simptome caracteristice ale bolii, cum sunt:
- confuzie în recunoașterea persoanelor apropiate;
- pierderea amintirilor recente;
- dezorientare spațială chiar și în locuri familiare;
- tulburări de somn;
- agitație nocturnă;
- idei delirante (suspiciuni față de familie sau îngrijitori).
În formele avansate, boala Alzheimer se poate recunoaște prin:
- pierderea abilității de a comunica clar;
- incapacitatea de a recunoaște familia sau prietenii apropiați;
- tulburări severe de mers;
- pierderea controlului asupra funcțiilor corporale (urinare, alimentație);
- dependență totală de îngrijire pentru toate activitățile zilnice;
- vulnerabilitate crescută la infecții și alte complicații medicale.
Schimbările de personalitate și comportament la pacienții cu Alzheimer
Boala Alzheimer afectează regiunile creierului responsabile de emoții, raționament, controlul impulsurilor și autocontrol. Drept urmare, apar modificări vizibile în personalitatea și comportamentul persoanei afectate.
Aceste schimbări comportamentale sunt o constantă pe parcursul evoluției bolii și variază în funcție de stadiu. În fazele inițiale, predomină anxietatea, apatia și retragerea socială, însoțite de instabilitate emoțională și pierderea interesului pentru activități.
În stadiile intermediare, apar suspiciunea, confuzia, iritabilitatea și halucinațiile, la care se adaugă variații de dispoziție, tulburări ale ciclului somn-trezire și comportamente stereotipe.
În etapele avansate, se manifestă agresivitatea, comportamentele repetitive și lipsa de cooperare.
Tratament pentru boala Alzheimer
Tratamentul este structurat pe mai multe ținte, iar simptomele cognitive se pot ameliora prin intervenția asupra neurotransmițătorilor implicați în procesul de memorare. În prezent, în România sunt disponibile 2 clase principale de medicamente:
- Inhibitori de acetilcolinesterază – agenți care blochează o enzimă ce degradează acetilcolina, un neurotransmițător esențial în procesele de învățare și memorare.
- Antagoniști ai receptorului NMDA – care intervin în transmiterea influxului nervos între neuroni.
În prezent, sunt studiați și anticorpii monoclonali. Unii dintre anticorpii analizați au evidențiat că pot încetini declinul cognitiv, în special la pacienții aflați în stadii incipiente ale bolii.
Suplimentar față de aceste terapii, medicul neurolog poate recomanda și alte tratamente utile pentru neuroprotecție și neuroregenerare. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt Cerebrolysin, Actovegin.
De asemenea, se pot prescrie tratamente specifice adaptate nevoilor fiecărui pacient. În acest sens, pot fi necesare consultații interdisciplinare, care să asigure o abordare completă și personalizată. Astfel, pot fi recomandate:
- medicație pentru tulburări afective (antidepresive, anxiolitice);
- medicație pentru afecțiuni metabolice (hipolipemiante pentru hipercolesterolemie, medicamente pentru controlul glicemiei);
- medicație antihipertensivă pentru hipertensiune arterială;
- alte medicamente pentru tratarea bolilor digestive, pulmonare sau cardiovasculare.
Medicul poate indica și unele suplimente alimentare. Acestea pot ajuta organismul, dar este important de precizat că nu există un tratament naturist pentru Alzheimer eficient și cu rezultate dovedite clinic.
Complicațiile privind boala Alzheimer
Complicațiile bolii Alzheimer sunt multiple și interdependente. Pe măsură ce boala progresează, afectarea cognitivă determină apariția unor complicații fizice și psihice. Acestea reduc semnificativ calitatea vieții și cresc riscul de deces.
Cele mai frecvente complicații care pot apărea sunt:
- disfagie (dificultăți la înghițire);
- malnutriție;
- deshidratare;
- fracturi;
- escare;
- incontinență urinară și fecală;
- constipație;
- depresie;
- tulburări de somn;
- agresivitate;
- pneumonie de aspirație.
Gestionarea eficientă a complicațiilor necesită o abordare multidisciplinară adaptată fiecărui pacient. Suportul familiei și al echipei medicale este esențial pentru menținerea calității vieții, iar intervențiile precoce pot preveni agravarea unor complicații.
Cum prevenim apariția bolii Alzheimer
Prevenirea bolii Alzheimer nu se bazează pe un singur factor, ci pe un stil de viață echilibrat și pe controlul atent al stării generale de sănătate. Studiile arată că adoptarea unor obiceiuri sănătoase încă din tinerețe și menținerea lor pe tot parcursul vieții pot reduce semnificativ riscul de declin cognitiv și pot întârzia apariția bolii.
Printre recomandările specialiștilor se numără:
- activitate fizică regulată;
- alimentație de tip mediteranean;
- menținerea activității intelectuale;
- păstrarea activităților sociale, chiar și după pensionare;
- somn de calitate;
- controlul tensiunii arteriale, glicemiei și colesterolului;
- corectarea problemelor de auz și vedere;
- renunțarea la fumat;
- consumul moderat de alcool.
Aceste măsuri pot încetini declinul cognitiv, dar nu garantează prevenția completă, mai ales la persoanele cu predispoziție genetică. De aceea, este recomandat ca după vârsta de 55 de ani să se efectueze un consult medical geriatric.
La Centrul Medical Promemoria găsești o echipă de specialiști cu experiență în diagnosticarea și tratarea bolilor de memorie. Abordarea este una holistică și complexă, adaptată nevoilor fiecărui pacient vârstnic. Consultul inițial durează minimum 90 de minute, timp care permite acordarea atenției necesare detaliilor și personalizarea planului de îngrijire.
Întrebări frecvente privind boala Alzheimer
|
