Delirul în cazul persoanelor cu demență

Delirul este o afecțiune acută caracterizată printr-o alterare bruscă și fluctuantă a stării mentale, frecvent întâlnită la persoanele cu demență. Acesta se manifestă prin confuzie severă, dezorientare, halucinații și agitație, iar simptomele pot varia în intensitate pe parcursul zilei. Delirul este adesea subdiagnosticat și poate complica evoluția demenței, afectând semnificativ calitatea vieții pacienților și a îngrijitorilor lor.

Cauzele delirului la persoanele cu demență

Delirul poate fi declanșat de numeroși factori, iar persoanele cu demență sunt deosebit de vulnerabile. Printre cauzele comune se numără:

• Infecțiile: Infecțiile urinare, respiratorii sau sistemice pot declanșa un episod de delir.
• Medicamentele: Polipragmazia (administrarea a numeroase medicamente) și reacțiile adverse ale acestora pot contribui la apariția delirului.
• Dezechilibrele metabolice: Tulburările electrolitice, hipoglicemia sau insuficiența renală pot provoca delir.
• Deshidratarea: Pierderea de lichide afectează circulația sângelui și transportul oxigenului către creier, provocând confuzie și dezorientare.
• Factori de mediu: Schimbările bruște de mediu, cum ar fi spitalizarea sau mutarea într-o nouă locuință, pot precipita un episod delirant.
• Stresul și privarea de somn: Stresul psihologic și lipsa de somn pot agrava stările de confuzie.

Simptomele delirului

Delirul la persoanele cu demență se manifestă printr-o serie de simptome, care pot apărea brusc și varia în intensitate:

Confuzie severă și dezorientare: Pacientul nu poate recunoaște locurile familiare sau chiar persoanele apropiate.

Halucinații și iluzii: Vederea sau auzul unor lucruri inexistente.

Agitație și neliniște: Comportament agitat, plimbări necontrolate, gesturi repetitive.

Tulburări de somn: Inversarea ciclului somn-veghe, cu insomnii nocturne și somnolență diurnă.

Alterarea atenției: Dificultăți majore în menținerea atenției sau în urmărirea unei conversații.

Impactul delirului asupra persoanelor cu demență

• Delirul are un impact profund asupra persoanelor cu demență și asupra îngrijitorilor acestora:
• Deteriorarea cognitivă accelerată: Delirul poate accelera declinul cognitiv deja prezent la pacienții cu demență.
• Risc crescut de complicații medicale: Episoadele de delir sunt asociate cu un risc crescut de infecții, căzături și alte complicații medicale.
• Stresul îngrijitorilor: Îngrijitorii pot experimenta stres și epuizare din cauza gestionării comportamentelor dificile asociate delirului.

Tratamentul și managementul delirului

Tratamentul delirului la persoanele cu demență implică identificarea și tratarea cauzelor subiacente și implementarea unor măsuri de suport:

Evaluare medicală completă: Identificarea cauzelor fizice sau medicamentoase ale delirului și tratarea acestora.

Mediu de îngrijire adecvat: Crearea unui mediu familiar și liniștit pentru pacient, cu minimizarea schimbărilor bruște.

Suport psihologic: Reasigurarea și suportul emoțional continuu pentru pacient.

Monitorizarea medicației: Reevaluarea regimului medicamentos și ajustarea acestuia pentru a minimiza riscul reacțiilor adverse.

Stimularea cognitivă: Activități care încurajează menținerea funcțiilor cognitive, adaptate nivelului pacientului.

Nu este recomandat să se utilizeze tratamente medicamentoase în astfel de cazuri, acestea pot trata doar simptomele anumitor afecțiuni, pe când schimbările în stilul de viață al vârstnicului sunt cele care pot face cu adevărat diferența.

Astfel, este important ca acesta să fie hrănit corespunzător și să se bucure de grija și atenția membrilor familiei ori de câte ori are nevoie. Tocmai pentru că starea de confuzie sau delir, odată instalată, îi va reduce din independență, un senior aflat într-o astfel de situație are nevoie de supraveghere permanentă pentru ca viața sa să nu fie pusă în pericol.

Delirul este o complicație serioasă și frecventă în cazul persoanelor cu demență, necesită o atenție specială și o abordare multidisciplinară. Identificarea timpurie a simptomelor și tratarea promptă a cauzelor subiacente sunt esențiale pentru ameliorarea stării pacientului și prevenirea deteriorării ulterioare. O îngrijire adecvată, combinată cu suportul emoțional și mediul sigur, poate face o diferență semnificativă în gestionarea delirului și îmbunătățirea calității vieții pacienților și a îngrijitorilor acestora.