Deficitul cognitiv lejer

Deficitul cognitiv lejer este o afecțiune progresivă, care se manifestă prin  alterarea capacității cognitive a unei persoane.  Există diferite stadii ale evoluției unui deficit cognitiv, de la forme lejere până la forme severe.

În deficitul cognitiv lejer, modificările cognitive depasasc cadrul normal, așteptat al celor legate de vârstă.Se disting două forme , cea amnestică- evocată de către pacient, care își da seama că unele din abilitățile sale au diminuat, cea non-amnestică- cei din jur observă declinul.

Simptome

Semnele și simptomele deficitului cognitiv  lejer sunt frecvent vagi și includ:

– Tulburări de memorie pentru evenimente recente ( dificultăți în fixarea și  amintirea informațiilor nou achiziționate);

– Tulburări de limbaj ( dificultăți în găsirea cuvintelor);

– Tulburări de atenție ( dificultăți în a urmări și a se concentra pe conversație);

– Deteriorarea abilităților vizuo-spațiale ( dezorientare în locuri familiare).

Aceste modificări apar în absența unor afectări a organelor de simt- văz, auz, sau a unor tulburări de tip motor – ex: tulburările de vorbire secundare unui accident vascular cerebral.Inițial, deficitul cognitiv apare într-o singură sfera, este lent progresiv, ulterior apar deficite multiple.

Deseori primele semne sunt de tip comportamental : irascibilitate,nervozitate, sau afectiv- anxietate, stare depresivă, la o persoană care nu a prezentat astfel de modificări anterior.

Progresia deficitului cognitiv lejer este lentă, progresivă, se întinde pe mai mulți ani, de aceea este și dificil de apreciat de propria persoană și de cele din jur, care cosidera că sunt modificări datorate innaintarii în vârstă.

Diagnostic

În prezent nu există elemente specifice pentru diagnosticul deficitului cognitiv  lejer.Medicul face o evaluare complexă care cuprinde:

– evaluarea statusului mental  prin teste neuropsihologice. Se folosește o baterie de teste seriate care sunt aplicate în timp pentru a stabili funcția cognitivă bazală și progresia deficitului spre demență;

– evidențierea unor factori de risc și cauze tratabile ale defictului cognitiv- ex:  afecțiuni tiroidiene, deficit de vitamine din complex B;

– evidențierea unor deficite senzoriale și motorii care pot fi cauze potențiale sau factori agravanti;

– examinarea lichidului cefalorahidian pentru  evidențierea celor două proteine  alterate – amiloidul și proteină tău, care evidențiază modificări cu mulți ani înainte de apariția simptomelor bolii;

– imagistică cerebrală prin rezonanata magnetică nucleară ( RMN) cerebrală, sau tomografia computerizată (CT) –  oferă date asupra structurii cerebrale și a zonelor afectate  ( volumul cerebral, al hipocampului, modificări structurale care pot sugera alte cauze ale bolii);

– teste genetice – prezența markerului genetic al bolii Alzheimer, alela e4 a genei APOE.

Tratament

Din punct de vedere al  intervenției terapeutice,  încă nu există un tratament unanim acceptat.

Se recomandă:

– tratarea depresiei sau anxietății;

-suplimente alimentare pentru tratarea deficitelor de vitamine, care pot interveni în aparita și evoluția declinului cognitiv;

-modificarea stilului de viață are un rol în mentierea capacității cognitive: dietă de tip mediteraneean ,exerciții fizic moderate, activitatea intelectuală susținută.