În jurul vârstei de 55 de ani, mulți oameni încep să-și exprime îngrijorări cu privire la problemele de memorie, mai ales dacă există antecedente familiale de afecțiuni similare. Această preocupare nu este neobișnuită. Creierul uman, fiind un organ dinamic, suferă modificări atât structural, cât și funcțional pe măsură ce înaintăm în vârstă. Capacitatea maximă de acumulare a informațiilor este menținută până în jurul vârstei de 25 de ani, după care se observă un declin al capacității de memorare.
Apariția tulburărilor de memorie, indiferent de vârsta la care se manifestă, poate reprezenta un semn că sănătatea mentală a unei persoane ar putea fi afectată de o boală. Capacitatea de memorie a indivizilor este influențată de factori precum educația și inteligența nativă, iar pentru o evaluare corectă, este necesară o comparație cu abilitățile lor anterioare și efectuarea unor teste specifice. Adesea, pacienții înșiși observă că au început să uite anumite lucruri și încep să resimtă îngrijorare în acest sens.
Când ar trebui să vă îngrijorați?
Există câteva semne caracteristice debutului unei afecțiuni de memorie, în situația în care ar trebui să vă adresați unui medic specialist geriatru, specializat în evaluarea bolilor cognitive, sau unui neurolog sau psihiatru specializat în gerontopsihiatrie.
Prin efectuarea unei investigații aprofundate, se pot exclude alte afecțiuni sau cauze care ar putea fi legate de pierderile de memorie, cum ar fi efectele secundare ale unor medicamente, depresia, stresul, deficitul de vitamine, infecțiile, tulburările funcționale ale organelor etc. Toate acestea necesită o evaluare complexă, care include, pe lângă evaluarea psihologică, analize de sânge, imagistică cerebrală și examene de specialitate.
Este normal să vă simțiți frustrat atunci când pierdeți cheile sau când nu vă amintiți unde ați parcat mașina. Astfel de frustrări sunt comune, dar atunci când frecvența problemelor de memorie crește (de exemplu, uitarea locului de parcare chiar în fața casei), poate apărea o reacție emoțională. Pentru mulți dintre cei care se confruntă cu demența precoce, natura acestor probleme de memorie poate genera frică sau o reacție emoțională puternică.
Persoanele aflate în stadiul incipient al bolii de memorie repetă anumite greșeli în activitățile cotidiene și se simt inconfortabile din cauza incapacității de a lua decizii rapide. Această problemă se agravează pe măsură ce trece timpul, intervenind dificultatea de a alege între mai multe opțiuni, indiferent de cât de simple ar fi acestea.
Persoanele cu tulburari cognitive pot avea o capacitate redusă de raționament și judecată, ceea ce le face să ia decizii mai puțin informate sau să aleagă opțiuni care nu sunt în avantajul lor. Teamă de a face greșeli sau de a lua decizii greșite poate apărea, ceea ce poate inhiba procesul decizional și poate genera anxietate.
O distincție între problemele normale de memorie și demență este că, în al doilea caz, simptomele interferă cu capacitatea de a desfășura activitățile de zi cu zi. Multe persoane care suferă de demență în stadiul de debut se află în imposibilitatea de a executa anumite sarcini la fel de bine ca în trecut. De cele mai multe ori, acestea conștientizează acest inconvenient și încearcă să compenseze: scriu liste cu sarcinile pe care le au de îndeplinit, trimit mai multe e-mailuri deoarece le este mai greu să exprime toate detaliile în convorbiri telefonice, cer ajutorul celorlalți, mănâncă mai des în oraș pentru că nu mai reușesc să gătească atât de bine, renunță lalocul de muncă pe care le dețineau până atunci pentru că nu mai reușesc să facă față cerințelor acestora.
Pe măsură ce boala progresează, persoanele cu boala Alzheimer pot să-și schimbe comportamentul social. Se pot retrage din activități și interacțiuni sociale pe care le-au apreciat în trecut. Pot apărea dificultăți în urmărirea conversațiilor sau în întelegerea limbajului, ceea ce poate conduce la izolare socială. Pe lângă problemele de memorie, Alzheimer afectează treptat și alte abilități cognitive și funcționale. Persoanele afectate pot avea dificultăți în rezolvarea problemelor, planificarea și realizarea activităților zilnice, precum și în menținerea atenției și concentrării. Aceste declinuri pot deveni tot mai evidente și pot afecta calitatea vieții și autonomia persoanei afectate.
Persoanele de vârstă a treia se pot confruntă cu dificultatea de a avea un somn de calitate. Somnul rămâne la fel de important pentru sănătatea fizică și emoțională și după vârstă de 60 de ani. În cazul acestora, odihnă este importantă în special pentru că ajută la îmbunătățirea puterii de concentrare și la întărirea memoriei, două funcții cognitive care se modifică odată cu îmbătrânirea.
Problemele de somn sunt adesea întâlnite în stadiile incipiente ale bolii Alzheimer. Persoanele afectate pot experimenta schimbări în tiparele de somn și pot prezenta dificultăți în menținerea unui somn odihnitor. Insomnia poate duce la dificultăți în consolidarea memoriei și capacitatea de concentrare, afectând performanța în activitățile zilnice. In cazul persoanelor varstnice există schimbări în ceea ce privește profunzimea somnului (devine mai superficial), perioada de somn REM scade, vârstnicul adoarme mai greu și se trezește mai des pe durata nopții. Aceste schimbări sunt cauzate de scăderea nivelului de hormon de creștere și al melatoninei produse în organism.