Sindromul de tunel carpian reprezintă o afecțiune comună, cu o incidență estimată la aproximativ 5% din populația generală, cu un impact major asupra activităților zilnice și a calității somnului. Mai frecvent în rândul femeilor și a persoanelor diagnosticate cu diabet (incidența aproape triplă în rândul diabeticilor), sindromul de tunel carpian poate duce la atrofierea mușchilor de la baza degetului mare și la pierderea definitivă a sensibilității în degetele afectate. Deși tratamentul aplicat corect stopează progresia condiției și elimină riscurile majore, un procent important de pacienți amâna prezentarea la medic, în general din cauza caracterului fluctuant al simptomelor.
Ce este sindromul de tunel carpian?
Sindromul de tunel carpian este o afecțiune neurologică determinată de presiunea exercitată asupra nervului median la nivelul încheieturii mâinii. Nervul median controlează sensibilitatea palmei (cu excepția degetului mic) și mișcările unor mușchi mici de la baza degetului mare. Tunelul carpian este un canal îngust, rigid, format din oasele carpiene și un ligament puternic. În momentul apariției unei inflamații a tendoanelor sau o îngustare a canalului, nervul este presat, situație care determină apariția unor simptome neplăcute la nivelul mâinii.
De ce apare presiunea pe nervul de la mână?
Cauzele comune ale sindromului de tunel carpian includ:
- tenosinovita sau inflamația tecii tendoanelor (reduce spațiul liber din jurul nervului);
- retenția de lichide în organism;
- anumite boli sistemice, precum diabetul zaharat, hipotiroidismul sau poliartrita reumatoidă (modifică structura țesuturilor conjunctive și predispun la compresiune nervoasă);
- traumatismele locale, cum sunt fracturile sau luxațiile mai vechi ale pumnului (pot schimba configurația osoasă a zonei palmare);
- mișcările repetitive și pozițiile vicioase ale mâinii (cresc tensiunea hidrostatică locală);
Factorul anatomic individual contează foarte mult, deoarece unele persoane au din naștere un canal carpian mai îngust decât media normală, fiind astfel mai presupuși riscului de a dezvolta sindromul de tunel carpian.
Semne și simptome
Tabloul clinic al afecțiunii se dezvoltă de obicei treptat, cu manifestări care se intensifică odată cu trecerea timpului. Primele semne includ:
- senzații neplăcute de furnicături, arsură și amorțeală mână, cu localizare la nivelul primelor trei degete;
- pierdere vizibilă a sensibilității tactile fine (pe măsură ce compresiunea nervului median avansează);
- durere preponderent pe timpul nopții (deoarece poziția mâinii în timpul nopții poate comprima suplimentar nervul);
- dificultăți la manipularea obiectelor mici, la încheierea nasturilor sau la scris;
- scăderea forței musculare (în stadii avansate).
Ce activități și meserii pot declanșa durerea?
Anumite profesii implică un risc mare de dezvoltare a sindromului de tunel carpian. Persoanele care petrec multe ore la birou în fața calculatorului formează o categorie extrem de vulnerabilă. Utilizarea de lungă durată a tastaturii și a mouse-ului menține pumnul într-o poziție de extensie continuă, fapt care mărește presiunea din canal. De asemenea, meșteșugari precum tâmplarii, mecanicii sau constructorii, deoarece folosesc frecvent unelte care generează vibrații intense, care transmit șocuri mecanice către structurile mâinii, se pot confrunta cu inflamații ale tendoanelor și implicit cu sindromul de tunel carpian.
Tratamente fără operație
În fazele inițiale, metode conservatoare pot fi aplicate pentru a reduce simptomele. Un pilon de bază al terapiei non-invazive îl reprezintă utilizarea unei orteze speciale pentru încheietură. Dispozitivul menține pumnul într-o poziție neutră și reduce presiunea internă în timpul repausului. Tratamentul medicamentos include adesea antiinflamatoare nesteroidiene, pentru controlul edemului local din jurul tendoanelor. De asemenea, ședințele de fizioterapie și kinetoterapie au un rol benefic în restabilirea mobibilății.
Dacă te confrunți cu semne ale sindromului de tunel carpian, o consultație de recuperare medicală reprezintă primul pas pentru stabilirea unui plan terapeutic. La Centrul Medical PROMEMORIA găsești toate terapiile moderne și neinvazive de care ai nevoie pentru a scăpa de simptomele supărătoare ale sindromului de tunel carpian. Programează un consult de recuperare medicală aici.
Tratamentul chirurgical pentru sindromul de tunel carpian
Intervenția chirurgicală are ca scop principal decompresia nervului median prin secționarea ligamentului carpian transvers. Actul chirurgical se poate realiza prin două tehnici principale: tehnica clasică și tehnica endoscopică. În tehnica clasică, chirurgul efectuează o incizie mică în palma pacientului pentru a vizualiza direct structurile anatomice. Ulterior, el secționează ligamentul transvers, fapt care mărește spațiul din canalul carpian. Tehnica endoscopică implică incizii minuscule și utilizarea unei camere video speciale. Ambele metode chirurgicale prezintă avantaje specifice în ceea ce privește timpul de recuperare și cicatrizarea țesuturilor. Operația pentru sindromul de tunel carpian se desfășoară sub anestezie locală și nu necesită spitalizare de lungă durată.
Când este necesară operația pentru tunelul carpian?
Intervenția chirurgicală este recomandată atunci când terapia conservatoare nu produce ameliorarea simptomelor. De asemenea, prezența unui deficit motor sever constituie un criteriu major pentru chirurgie. Amânarea procedurii în condițiile în care simptomele sunt severe poate duce la leziuni permanente, cu pierderea definitivă a funcției mâinii.
Întrebări frecvente despre sindromul de tunel carpian
|
