Stresul oxidativ

Ce înseamnă stres oxidativ și ce sunt radicalii liberi:

Stresul oxidativ este produs de un dezechilibru intre acțiunea speciilor rective de oxigen și capacitatea sistemului biologic de a detoxifia cu rapiditate acțiunea acestora. Specii reactive de oxigen sunt peroxizii, superoxizii  și radicalii liberi ( produși secundari ai metabolismului oxigenului) care pot afecta unele componente celulare cum sunt proteinele, lipidele și AND-ul.

Radicalul liber reprezintă o grupare de atomi sau molecule, prezentă în celule,  care are la periferie un electron celibatar  (impar) care poate fi eliberat cu ușurință. Din cauza acestor electroni nepereche radicalii liberi caută în organism alti electroni, intervenind astfel în producerea de leziuni la nivelul proteinelor, lipidelor și a  AND-ului.

Radicalii liberi au un rol esențial în anumite procese biologice vitale cum ar fi : distrugerea intracelulara a bacteriilor și agenților patogeni încapsulați,  intermedierea  producerii unor hormoni cum este tiroxina, sunt transductori de semnal pentru păstrarea homeostaziei organismului.  Sunt molecule necesare vieții, nu sunt întotdeauna un inamic al sănătății.

Ei ajung periculoși în momentul în care devin reactivi din cauza a diverși stimuli, transformandu-I în  produși  toxici pentru celule, cărora le produc leziuni, daca nu ar exista substanțe care să îi neutralizeze.

Efectele stresului oxidativ asupra organismului

Prin acțiunea xenobioticelor din mediul exterior se produce bioactivarea unor enzine prooxidante cu apariția radicalilor liberi. Aceștia, la nivelul  proteinelor, lipidelor, AND- ului produc leziuni oxidative: mutageneza, carcinogeneza, teratogeneză, leziuni enzimatice.

Condiții de mediu nefavorabile cum sunt radiațiile ultraviolete, radiațiile ionizante, căldură,  metale grele, anumite medicamente, alcoolul, substanțe care poluează aerul, apa , solul și alte  xenobiotice ( orice compus chimic care este introdus în organism,  străin organismului uman), contribuie la poluarea alimentelor, apei, aerului, duc la formare în exces de radicali liberi și alte specii reactive de oxigen.

Procesul de formare a radicalilor liberi este accelerat de fumatul intens, stress, consumul de alimente nesănătoase cum sunt cele procesate, expunere prelungiă la soare, consumul unor cantitiați mari de alcool, substanțe recreative,  lipsa somnului.

Stresul oxidativ sta la baza îmbătrânirii premature a organismului și la  aparita de multiple  boli :

– creier: boala Alzheimer, boala Parkinson, accident vascular cerebral, alte demențe,

– ochi: cataractă, degenerescența maculară

– piele: psoriazis, eczeme, cancer,  deteriorarea fibrelor de colagen și elastina urmata de îmbătrânirea prematura a pielii

– plămâni: boala pulmonară obstructivă cronică, astm, cancer pulmonar

– inimă și  sistem circulator: hipertensiune arterială, ateroscleroză, boala coronariană, infarct miocardic, tulburări de ritm

– pancreas: diabet zaharat tip II, pancreatită cronică, cancer

– stomac și duoden: gastrită, ulcer gastric și duodenal, cancer

– intestine: colita ulcerativă, cancer

– rinichi și sistem urinar: insuficiența renala, cancer renal, cancer de vezică urinară

– organe sexuale: cancer ovarian, cancer uterin, cancer testicular,

– malformații congenitale.

Simptomele care apar cand stresul oxidativ este crescut:

Exista numeroase semne care atrag atenția că nivelul stresului oxidativ este crescut:

– oboseala fară un motiv,

– dureri musculare, articulare, fară cauză medicală,

– dureri de cap,

– creșterea frecvenței unor infecții: răceli frecvente, infecții urinare,

– tulburări de atenție, concentrare, de memorie,

– par tern, uscat

– unghii friabile, casante,

– intensificarea ridurilor că număr și structurăn comparativ cu vârstă,

Reducerea capacității antioxidante a organismului poate fi măsurată. Sunt constanțe biologice care pot fi determinate pentru a aprecia stresul oxidativ:

– măsurarea capacității totale antioxidante și a capacității oxidative totale,

– nivelul seric de vitamine :  C , E (tocoferol), A, D, B1 (tiamina),B2 ( riboflavina),B3( nicotinamida),B6(piridoxina), B7 (biotina), B9 (acid folic),  B12 ( cobalaminna), coenzima Q10 (ubiquinona)

– nivel seric de metale antioxidante:  zinc, seleniu, mangan, crom,

– măsurarea activității enzimelor implicate în managementul stresului oxidativ

– lipoproteinele cu densitate joasă oxidate ( LDL oxidat)

– nitrotirozina și valoarea indicelui HOMA ( homeostasis model assessment)

– prezența în organism a unor metale grele: plumb, cadmiu, mercur.

Prevenirea stresului oxidativ:

Celulele se apară de atacul speciilor reactive de oxigen prin mecanisme proprii: intervenția enzmelor antioxidante  la care se adaugă vitamina C ( acid ascorbic), vitamina E ( tocoferol),  acidul uric, bilirubina, glutationul.

Stresul oxidativ poate fi diminuat prin abordarea unui stil de viață echilibrat care să includă alimentație sănătoasă și sport. Mișcarea fizica reduce oxidarea celulara prin oxigenarea profundă a țesuturilor, reducerea stresului și relaxarea organismului.

Alimentația bogata în antioxidanți reduce nivelul de radicali liberi

Vitamine precum A, C, E, coenzima O10, resveratrolul, se regăsesc în fructe și legume proaspete. Din fructele care neutralizează radicalii liberi, bogate în antioxidanți sunt : mure, coacăze, zmeura, afine, struguri, fructe de soc, merișoare, maqui.

Legume bogate în antioxidanți sunt: varza, salata, spanac, broccoli, praz, gulie, cartofi dulci, linte, mazăre, fasole, soia. Condimentele conțin și ele substanțe care reduc stresul oxidativ: oregano, rozmarin ,cimbru, scorțișoară, iar cereale de luat în considerare sunt pastele integrale, floricele de porumb.

Pentru a reduce stresul oxidativ organismul poate fi ajutat prin suplimentarea aportului cu : vitamine A,C,D,E, glutation, superoxiddismutaza, catalaza, coenzima Q10, minerale antioxidante ( seleniu, cupru, zinc, mangan), acid folic, vitamine B1, B2, B6, B12, dupa ce s-a efectuat o dozare serică a nivelului acestora.