Epilepsie: Tipuri, cauze, simptome, tratament

Epilepsia este o boală cronică a creierului datorată  descărcării electrice paroxistice a unui grup de neuroni din diferite zone ale creierului. Este o afecțiune care  se întâlnește la aproximativ 50 de milioane de persoane, conform  datelor publicate de Organizația Mondială a Sănătății.

Criză epileptică constă în mișcări involuntare care pot implica o parte a corpului sau întregul corp, uneori pot fi însoțite de pierderea stării de conștiență și a controlului funcției intestinului și vezicii urinare. Convulsiile pot varia ca durată de la un episod scurt de tremor al mușchilor până la convulsii severe și prelungite. Crizele pot varia în funcție de frecvența de la mai puțin de una pe an, la mai multe în fiecare zi. Epilepsia este o boală neurologică gravă; poate fi ținută sub control dacă este diagnosticată și tratată adecvat.

Ce este epilepsia?

Epilepsia este o afecțiune neurologică cronică definită prin predispoziția creierului de a genera crize recurente. Acestea apar când neuronii transmit semnale eronate, provocând o descărcare electrică bruscă și anormală.

Convulsia este doar manifestarea fizică temporară (simptomul), în timp ce epilepsia reprezintă boala în sine. Diagnosticul se pune, de regulă, după cel puțin două crize neprovocate, confirmat prin EEG sau RMN. În funcție de localizare, tipurile generale de epilepsie sunt focale (într-o zonă limitată) sau generalizate (afectează întregul creier).

Tipuri de crize epileptice 

Crizele epileptice se împart în două categorii principale. Cele focale încep într-o zonă limitată a creierului și pot provoca tulburări senzoriale sau mișcări involuntare. Cele generalizate afectează simultan ambele emisfere cerebrale, implicând pierderea cunoștinței și spasme musculare severe.

Crize focale de epilepsie

Crizele focale de epilepsie pot fi:

1. Simple, fără pierderea stării de conștiență sau alterare psihică. Simptomele depind de zona afectată și se pot manifesta astfel:

• origine lob frontal- crize motorii (tonice, clonice, tonico-clonice, jaksoniene, epilepsia benignă a copilului, epilepsia parțială continuă);
• somatosenzoriala sau senzorială specială (vizuală, auditivă, olfactivă, gustativă, vertiginoasă);
• autonomă;
• pur psihică;

1. Complexe cu stare de conștientă modificată. Acestea se pot manifesta astfel:

• debut ca criză simplă parțială și progresivă spre tulburare a conștienței
• cu alterare a conștienței de la debut

Crize generalizate de epilepsie

Acestea, la rândul lor pot fi:

• tonică, clonică sau tonico-clonică (grand mal)
• absența (petit mal): cu pierderea conștienței sau complexă cu mișcări tonice, clonice sau automatice
• sindrom Lennox-Gastaut – caracteristic copilului, cu tipuri variate de crize (tonice, atonice, absente atipice)
• epilepsia mioclonica infantilă,  spasme infantile (sindrom West)
• crize atone (astatice, akinetice), uneori cu tresăriri

Crize febrile la copii

Crizele (convulsiile) febrile reprezintă episoade declanșate exclusiv de febra mare la copiii cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 5 ani. Ele apar din cauza imaturității temporare a creierului și dispar de la sine.

Aceste convulsii nu sunt o formă de epilepsie, deoarece sunt provocate strict de febră. Epilepsia implică crize repetate fără o cauză directă precum temperatura. Totuși, evaluarea medicală este obligatorie la prima criză pentru a exclude afecțiuni grave ale sistemului nervos. Dacă episodul durează peste 5 minute, se repetă în aceeași zi, dacă cel mic are dificultăți de respirație sau rămâne letargic și confuz după criză, contactați imediat serviciul medical de urgență.

Status epilepticus 

Status epilepticus reprezintă o criză epileptică ce durează mai mult de 5 minute sau o succesiune de crize repetate fără ca pacientul să își recapete cunoștința între ele. Este o urgență medicală deoarece poate provoca leziuni cerebrale ireversibile sau insuficiență respiratorie.

Contactați imediat serviciul medical de urgență în momentul în care o criză convulsivă depășește 5 minute sau dacă o a doua criză începe înainte ca pacientul să devină complet conștient.

Cauzele epilepsiei

În aproximativ 50% din cazuri, cauzele nu sunt cunoscute; la cele la care se evidențiază un factor care contribuie la apariția crizelor convulsive, acesta poate intra în mai multe categorii: structurale, genetice, infecțioase, metabolice, imune.

Factorii genetici reprezintă aproximativ 20% din toate epilepsiile. Sunt cunoscute gene; transmiterea este pe model de ereditate. Se caracterizează prin crize recurente. 

Alte cauze ale epilepsiei:

• Traumatismul este un factor important; leziunile cranio-cerebrale cu amnezie post-traumatică îndelungată, în care s-a produs leziune corticală sau cu hematom cerebral, sunt cele care sunt urmate de crize epileptice.
• Tumorile  cerebrale pot produce  epilepsie cu debut tardiv; este neobișnuită și frecvent datorată unei tumori (meningiom, metastaze, tumoră cerebrală primară).
• Bolile infecțioase și parazitare produc leziuni structurale cerebrale, cum sunt meningită bacteriană, abcese cerebrale, encefalită virală, chisturi parazitare – echinococoza, cisticercoza,  toxocaroza, toxoplasmoză.
•  Bolile degenerative:  în boala Alzheimer, în formele avansate pot să apară crize epileptice de diferite tipuri, generalizate, focale.
• Alcoolul este un factor de risc important în declanșarea crizelor epileptice prin modificări metabolice, biochimice datorate alcoolului sau pot să apară secundar traumatismelor cerebrale succesive căderilor provocate de excesul de alcool.
• Crize simptomatice acute: droguri (fenotiazine, antidepresive triciclice, lignocaină, penicilină, izoniazidă), metabolice (hipoglicemia, diselectrolitemii), sevraj barbituric, benzodiazepinic.
• Encefalopatia metabolică din afecțiuni cum sunt insuficiența renală în stadiul uremic, diselectrolitemii (hiponatremia, hipernatremia, hipoglicemia, hiperglicemia, hipocalcemia), tireotoxicoza,  encefalopatia hipertensivă pot duce la producerea de crize convulsive.
• Medicamente: antibiotice (imipenem, penicilină și derivate, linezolid, cefepim), antidepresive triciclice, bupropion, litiu, lidocaină, aminofilină, tramadol, propofol pot produce crize epileptice în condiții de supradozare, intoxicație acută.
•  Deprivarea de somn extremă poate fi și ea o cauză de apariție a crizelor convulsive.
• Întreruperea globală a circulației cerebrale și bolile cerebrovasculare:  encefalopatia hipoxică (stop cardiac, insuficiență respiratorie cu hipoxie, intoxicație cu monoxid de carbon), AVC faza acută fie prin ischemie, fie embolică prin ocluzie arterială acută, tromboza venoasă corticală (purpura trombotică trombocitopenică, encefalopatia hipertensivă), ruptură anevrismală, hemoragia cerebrală spontană sau traumatică.

Factori declanșatori ai epilepsiei 

Factorii ce pot declanșa crizele epileptice sunt:

• Omiterea tratamentului, fiind cel mai mare risc;
• Oboseala cronică și anxietatea deoarece perturbă direct activitatea cerebrală, fiind printre cei mai comuni declanșatori;
• Atât consumul excesiv de droguri și alcool, cât și perioada de sevraj pot provoca crize epileptice severe;
• Luminile intermitente;
• Febra și infecțiile.

Simptomele epilepsiei

Din punct de vedere al simptomelor, acestea variază în funcție de tipul de convulsii. În cele mai multe cazuri, o persoană cu epilepsie tinde să aibă același tip de criză de fiecare dată. Acestea pot surveni fără un motiv sau ca urmare a consumului excesiv de alcool, droguri, insomnie, oboseală cronică.  Durata și frecvența crizelor variază de la un pacient la altul și în funcție de cauză. Uneori, înainte de apariția crizei, apar anumite semne care previn pacientul că urmează o criză: oboseală, nervozitate, durere de cap, paliditate sau roșeață a tegumentelor  capului.

Aura este o criză focală conștientă (numită în trecut criză parțială simplă). Ea nu este doar un avertisment, ci reprezintă debutul clinic efectiv al crizei epileptice. Manifestările ei depind direct de aria corticală în care are loc descărcarea electrică inițială: senzație de „nod în stomac” care urcă spre gât, transpirație, senzația de déjà-vu sau jamais-vu, anxietate, panică, halucinații simple (miros de ars, gust metalic, țiuit etc.), furnicăturile, amorțeli etc.

În timpul crizei, manifestările variază de la privire fixă în gol și deconectare (absențe) până la convulsii violente, înțepenirea corpului, mușcarea limbii sau pierderea cunoștinței.

După criză, sau în starea postictală, pacientul se trezește confuz, extrem de obosit, cu dureri de cap sau de mușchi și nu își amintește ce s-a întâmplat.

La copii, crizele pot fi mai subtile, cum ar fi clipiri rapide, scăparea repetată a obiectelor din mână, episoade scurte în care copilul pare că „visează cu ochii deschiși” sau spasme bruște.

Solicitați imediat asistență medicală de urgență dacă pacientul se află la prima criză, dacă episodul depășește durata de 5 minute sau dacă crizele se succed rapid, fără ca pacientul să își recapete cunoștința între ele.

Cum se pune diagnosticul pentru epilepsie

Diagnosticul este bazat pe istoricul medical relatat de pacient sau aparținător, care evidențiază condițiile de apariție a crizelor dar și:

• examen neurologic,
• analize de sânge importante pentru evidențierea unor infecții, tulburări metabolice, afecțiuni genetice,
• investigații paraclinice de specialitate (EEG, tomografia computerizată cerebrală, rezonanță magnetică nucleară – RMN , tomografia cu emisie de pozitroni).

Consult neurologic

Consultul neurologic este primul pas esențial în evaluarea epilepsiei. Medicul specialist examinează reflexele, coordonarea și funcțiile cognitive pentru a identifica semnele unei suferințe cerebrale. Acest istoric clinic detaliat stabilește suspiciunea de diagnostic. Pentru o evaluare completă realizată de specialiști, puteți solicita o programare accesând pagina noastră dedicată serviciilor de neurologie.

EEG și monitorizare video EEG

Electroencefalograma (EEG) înregistrează activitatea electrică a creierului, detectând anomaliile specifice epilepsiei. Monitorizarea video EEG combină această înregistrare cu filmarea pacientului în timpul crizelor. Această investigație corelează manifestările fizice cu descărcările electrice cerebrale, stabilind exact tipul de epilepsie.

RMN și CT cerebra

Investigațiile imagistice, cum ar fi RMN-ul sau CT-ul, oferă imagini detaliate ale structurii creierului. Ele nu diagnostichează epilepsia în sine, ci ajută la identificarea unei posibile cauze fizice a crizelor, cum ar fi tumori, malformații vasculare, cicatrici sau zone de accident vascular cerebral.

Analize de sânge

Testele de laborator sunt necesare pentru a exclude alte cauze medicale care pot declanșa crize convulsive. Analizele evaluează anumite dezechilibre (cum ar fi lipsa de calciu sau de sodiu), infecțiile acute, glicemia scăzută sau disfuncțiile hepatice și renale care afectează activitatea sistemului nervos.

Diagnosticul diferenția

Diagnosticul diferențial presupune excluderea altor afecțiuni ale căror simptome mimează o criză epileptică. Medicul trebuie să diferențieze epilepsia de afecțiuni și condiții precum sincopa (leșinul), atacurile de panică, tulburările de somn sau crizele psihogene. Dacă suspectați astfel de manifestări, puteți stabili o consultație vizitând pagina de contact PROMEMORIA.

Tratamentul epilepsiei

Crizele epileptice pot fi controlate cu tratament adecvat, adaptat fiecărui pacient după investigarea completă a pacientului. Întreruperea tratamentului poate fi luată în considerare după 5 ani fără convulsii și trebuie să se țină seama de condițiile socio-medicale și personale ale pacientului.

Medicamente antiepileptice

Medicamentele antiepileptice reprezintă principala metodă de control al crizelor. Printre cele mai utilizate substanțe se numără levetiracetamul, valproatul sau lamotrigina. Deși eficiente, ele pot genera reacții adverse posibile precum somnolență, amețeli sau schimbări de dispoziție. Pentru a minimiza aceste riscuri și a asigura eficiența tratamentului, dozele trebuie luate zilnic, la aceleași ore, fără întreruperi bruște care pot declanșa crize severe.

Tratament personalizat pentru epilepsie

Alegerea medicamentului potrivit se face în funcție de tipul crizelor (focale sau generalizate), dar și de vârsta, genul și patologiile asociate ale pacientului. Ulterior, monitorizarea constantă a răspunsului la tratament prin controale neurologice periodice și analize de sânge permite ajustarea dozelor.

Opțiuni avansate de tratament ale epilepsiei

Chirurgia epilepsiei este o soluție curativă prin care se îndepărtează chirurgical zona cerebrală care generează crizele. O altă variantă de terapie este stimularea nervului vag, cu un dispozitiv implantat sub piele care trimite impulsuri electrice regulate către creier pentru a reduce frecvența crizelor. În paralel, dieta ketogenică medicală ajută la stabilizarea activității neuronale prin modificarea metabolismului.

Stil de viață și prognostic pentru epilepsie

Modificarea stilului de viață influențează direct prognosticul bolii. Se recomandă odihna suficientă, evitarea factorilor declanșatori cunoscuți (consumul de alcool sau droguri, stresul sau ecranele cu lumini intermitente) și respectarea tratamentului și a indicațiilor medicului.

Primul ajutor în timpul unei crize de epilepsie

În timpul unei crize, păstrați-vă calmul și protejați capul pacientului cu ceva moale. Poziția corectă a pacientului este pe o parte (poziția de siguranță), dar numai după ce convulsiile s-au oprit, pentru a elibera căile respiratorii. Evitați introducerea oricărui obiect în gura pacientului sau imobilizarea forțată a acestuia. Chemați ambulanța dacă criza depășește 5 minute, dacă pacientul s-a rănit sau dacă și-a pierdut conștiința.

Viața cu epilepsie

Privind condusul și activitatea profesională, legislația impune restricții temporare la volan până la controlul crizelor, însă pacienții pot munci în medii care asigură siguranța. Sportul și activitatea fizică sunt recomandate, evitând doar sporturile de mare risc. Sănătatea emoțională necesită o mare atenție, deoarece anxietatea poate fi un declanșator. Respectarea cu strictețe a orelor de somn și a unei rutini zilnice stabile ajută la prevenirea crizelor pe termen lung.

Epilepsia la copii

Particularitățile bolii la copii includ forme specifice vârstei, cum ar fi crizele în somn, care pot fi greu de depistat. Tratamentul pediatric este personalizat pentru a nu afecta dezvoltarea școlară și cognitivă a copilului. Există totuși și forme de epilepsie la copii care pot dispărea complet la adolescență.   

Epilepsia la adulți și vârstnici

La vârstnici, incidența bolii crește, iar printre cauzele frecvente după 60 de ani se numără accidentele vasculare cerebrale, demența sau tumorile. Complicațiile asociate sunt mai severe din cauza riscului ridicat de accidente și căderi, care pot duce la fracturi grave. Gestionarea tratamentului pe termen lung devine complexă la această vârstă din cauza interacțiunilor medicamentoase cu alte tratamente cronice. 

Epilepsia și sarcina

Deși există anumite riscuri în sarcină, majoritatea femeilor nu au probleme grave în această perioadă dacă sarcina este monitorizată corespunzător. Tratamentul medicamentos nu trebuie întrerupt, însă neurologul va ajusta dozele la cea mai sigură variantă terapeutică. 

Monitorizarea mamei și a fătului se face ecografic și prin analize frecvente pentru a urmări concentrația din sânge a antiepilepticelelor. Alăptarea este permisă și încurajată, însă sub stricta supraveghere a medicului curant.

Complicații posibile ale epilepsiei

Printre complicațiile epilepsiei se numără:

• cădere în timpul unei crize, ce poate să ducă la diverse traumatisme;
• înec – pentru pacienții cu epilepsie riscul de inec este mai mare;
• accidente auto pentru cei care lucrează pe utilaje auto sau conduc mașina- legislația actuală restrictioneaza aceste activități;
• crizele în timpul sarcinii prezintă un risc crescut pentru făt și mama, anumite medicamente antiepileptice cresc riscul de malformații congenitale;
• anxietate, depresie care se datorează dificultății de înțelegere a stării de sănătate și a efectelor secundare ale tratamentului.

Când trebuie mers la medic în caz de epilepsie

Apelați serviciul de urgență în următoarele situații critice:

• În caz de orice episod convulsiv apărut pentru prima dată în viața pacientului;
• Dacă o criză depășește 5 minute sau dacă apar crize repetate fără ca pacientul să își revină între ele;
• Dacă pacientul s-a rănit grav, dacă vorbim despre o femeie însărcinată sau dacă persoana nu își reia respirația normală după criză.