Epilepsia

Epilepsia este o boală cronică a creierului  datorată  descărcării electrice  paroxistice aunui grup de neuroni din diferite zone ale creierului.   Este o afecțiune care  se întâlnește la aproximativ 50 milioane de persoane, conform  datelor publicate de Organizației Mondiale a Sănătății.

Criză epileptică constă în mișcări involuntare  care pot implica o parte a corpului sau întregul corp, uneori pot fi însoțite de pierderea stării de conștientă și controlului funcției intestinului și vezicii urinare. Convulsiile pot varia că durata de la un episod scurt de tremor al mușchilor până la convulsii severe și prelungite. Crizele pot varia în funcție de frecvența de la mai puțin de una pe an, la mai multe în fiecare zi.Epilepsia este o boală neurologică gravă, poate fi ținută sub control dacă este diagnosticată și tratată adecvat.

Clasificare internațională:

I. Crize generalizate ( bilaterale, simetrice, fără debut local)

–   tonică, clonică sau tonico-clonică ( grand mal)

–   absența ( petit mal): cu pierderea conștienței sau complexă cu mișcări tonice, clonice sau automatice

–   sindrom Lennox-Gastaut – caracteristic copilului, cu tipuri variate de crize ( tonice, atonice, absente atipice)

–  epilepsia mioclonica infantilă,  spasme infantile ( sindrom West)

–  crize atone ( astatice, akinetice), uneori cu tresăriri

II. Crize parțiale sau focale:

A. simple, fără pierderea stării de conștientă sau alterare psihică

 1. origine lob frontal- crize motorii( tonice, clonice, tonico-clonice, jaksoniene, eplilepsia benignă a copilului, epilepsia parțială continuă);

2. somatosenzorilala sau senzorilala specială (vizuală, auditivă, olfactivă, gustativă, vertiginoasă);

3. autonomă;

4. pur psihică;

B. complexe cu stare de conștientă modificată

1. debut ca criză simplă parțială și progresivă spre tulburare a conștienței

2. cu alterare a conștienței de la debut

III. Sindroame epileptice speciale:

– mioclonia și crize mioclonic;

 – epilepsia reflexă- stimuli declansanti: vizuali, auditivi, somatosenzoriali, citirea sau scrierea unor anumite cuvinte, sau cifre, alimentație;

– afazia dobândită cu tulburare convulsivă;

– epilepsia febrilă și alte convulsii ale copilului;

–  convulsii psihogenice (pseudoconvulsii)- tulburare conversiva, boală Briquet.

Cauze probabile ale epilepsiei

În aproximativ 50% din cazuri cauzele nu sunt cunoscute, la cele la care se evidențiază un factor care contribuie la apariția crizelor convulsive, acesta poate intra în mai multe categorii: structurale, genetice, infecțioase, metabolice, imune.

Factorii genetici reprezintă aproximativ 20% din toate epilepsiile, sunt cunoscute gene,  una sau mai multe gene, transmiterea este pe model de ereditate, se caracterizează prin  crize recurente.

Traumatismul este un factor important, leziunile cranio-cerebrale cu amnezie post-traumatică îndelungată, în care s-a produs leziune corticala, sau cu hematom cerebral,  sunt cele care sunt urmate de crize epileptice.

Tumorile  cerebrale pot produce  epilepsie cu debut tardiv, este neobișnuită și frecvent datorată unei tumori ( meningiom, metastaze, tumoră cerebrală primară).

Bolile infecțioase și parazitatre  produc leziuni structurale cerebrale cum sunt în meningită bacteriană, abcese cerebrale, encefalită virală, chisturi parazitare- echinococoza, cisticercoza,  toxocaroza, toxoplasmoză.

Bolile degenerative:  în boală Alzheimer, în formele avanste pot să apară crize epileptice de diferite tipuri, generalizate, focale.

Alcoolul este un factor de risc important în declanșarea crizelor epileptice prin modificări metabolice, biochimice datorate alcoolului, sau pot să apară secundar ttrumatismelor cerebrale succesive căderilor provocate de excesul de alcool.

Crize simptomatice acute: droguri ( fenotiazine, antidepresive triciclice, lignocaina, penicilină, izoniazida), metabolice( hipoglicemia, diselectrolitemii), sevraj barbituric, benzodiazepinic.

Encefalopatia metabolică din afecțiuni cum sunt insuficienta renală în stadiul uremic, diselectrolitemii( hiponatremia, hipernatremia, hipoglicemia, hiperglicemia, hipocalcemia), tireotoxicoză,  encefalopatia hipertensiva pot duce la producerea de rize convulsive.

Medicamente:  antibiotice ( imipenem, penicilină și derivate, linezolid, cefepime), antidepresive triciclice, bupropion, litiu, lidocaina, aminofilina, tramadol, propophol pot produce crize epileptice în condiții de supradozare, intoxicație acută.

Deprivarea de somn extremă poate fi și ea o cauza de apariție a crizelor convulsive.

Întreruperea globală a circulației cerebrale și bolile cerebrovasculare:  encefalopatia hipoxica ( (stop cardiac, insuficientă respiratorie cu hipoxie, intoxicație cu monoxid de carbon), AVC faza acută fie prin ischemie fie embolică prin ocluzie arterială acută, tromboza venoasă corticala ( purpura trombotica trombocitopenica, encefalopatia hipertensiva), ruptură anevrismală, hemoragia cerebrală spontană sau traumatică.

Simptome

 Din punct de vedere al simptomelor, acestea variază în funcție de tipul de convulsii. În cele mai multe cazuri, o persoană cu epilepsie tinde să aibă același tip de criză de fiecare dată. Acestea pot surveni fără un motiv, sau că urmare a consumului excesiv de alcool, droguri insomnie, oboseală cronică,  durata și frecvența crizelor variază de la un pacient la altul și în funcție de cauza. Uneori, inainte de apariția crizei, apar anumite semne care previn pacientul că urmează criză: oboseală, nervozitate, durere de cap, paliditata sau roșeață a tegumetelor  capului.

Crizele epileptice se împart în :

– Crize generalizate: cu sau fără mușcarea limbii, cu pierdere de urină și cu pierderea stării de conștientă, pe lângă convulsiile tonico-clonice generalizate

– Crize parțiale sau focale,  în care convulsiile apar localizat, pe o parte a corpului, devieri ale capului și ochilor într-o anumită direcție, blocaj al vorbirii ( criză afazică), uneori halucinații,

– Absente: pierdere a stării de conștientă fără crize convulsive: privire în gol,clipitul ochilor, bâlbâiala, uneori pot provoca o scurtă perioada de pierdere a cunoștinței.

Diagnosticul este bazat pe istoricul medical relatat de pacient sau aparținător, care evidențiază condițiile de apariție a crizelor dar si:

– examen neurologic,

– analize de sânge impotante pentru evidențierea unor infecții, tulburări metabolice, afectuini gentice,

– investigații paraclinice de specialitate ( EEG, tomografia computerizată cerebrală, rezonanță magnetică nucleară – RMN , tomografia cu emisie de pozitroni.

Tratment

Crizele epileptice pot fi controlate cu tratament adecvat, adaptat fiecărui pacient după investigarea completă a pacientului. Intrerupera tratamentului poate fi luată în considerare după 5 ani fără convulsii și trebuie să țînă seama de condițiile sociio-medicale și personale pale acientului.

Complicații :

– cădere în timpul unei crize poate să ducă la diverse traumatisme;

– înec- pentru pacienții cu epilepsie riscul de inec este mai mare;

– accidente auto pentru cei care lucrează pe utilaje auto sau conduc mașina- legislația acutală restrictioneaza aceste activități;

– crizele în timpul sarcinii prezintă un risc crescut pentru făt și mama, enumite medicamente antiepileptice cres riscul de malformații congenitale;

– anxietate, depresie care se datorează dificultății de înțelegere a stării de sănătate și a efectelor secundare ale tratamentului.