Coloana vertebrala este compusă dintr-o serie de oase care se numesc vertebre, legate între ele printr-un disc intervertebral, format dintr-un inel exterior fibros și rezistent și un țesut gelatinos elastic situat în centrul discului.
Hernia discului intervertebral presupune apariția unei rupturi la nivelul fibrelor inelului cu exteriorizarea parțială sau totală a nucleului pulpos prin această spre canalul medular, unde poate comprimă sacul dural sau o rădăcină nervoasă, producând durere și manifestări neurologice.
Cele mai multe hernii apar în partea inferioară a coloanei vertebrală (zona lombară), dar pot să apară și în regiunea cervicală.
Dacă deplasarea discului intervertebral s-a efectuat la nivel lombar, afecțiunea se numește hernie de disc lombară. Simptomele depind de poziția și mărimea herniei de disc și existența sau nu a compresiei nervului. Cele mai frecvente simptome sunt:
– durerea de picior (sciatica);
– durerea în regiunea lombară;
– amorțeală, furnicături, slăbiciune la nivelul membrelor inferioare.
Sindromul de “coadă de cal” manifestat prin pierderea controlului sfincterian (incontinență urinară și/sau fecală, disfuncție sexuală) atunci când sunt afectați nervii coloanei vertebrale sacrate.
Dacă discul herniat se regăsește în partea superioară a coloanei vertebrale, afecțiunea se numește hernie de disc cervical. Cele mai frecvente simptome sunt:
– durere sau amorțeală în zona umărului, a brațului și a degetelor de la mână;
– durerile de cap;
– durerea mușchilor gâtului, agravată de mișcări bruște sau ample.
Cele mai cunoscute cauze ale herniei de disc sunt:
– Greutatea în exces
– Anumite meserii pot să predispuna la hernie de disc. Ridicările repetate, tragerile, împingerile pot crește riscul de apariție a herniei de disc.
– Fumatul
– Sedentarismul, statul prelungit pe scaun
– Ridicarea greutăților în mod greșit
– Inaintarea în vârstă
– Traumatismele coloanei vertebrale
– Factori genetici. Unele persoane au o predispoziție genetică față de hernia de disc.
Diagnosticarea herniei de disc se face în urmă examenului clinic al medicului Neurolog sau de Recuperera medicală și a unor investigații imagistice, cum ar fi: radiografia, RMN-ul sau tomografia computerizată.
Tratamentul conservator constă în evitarea pozițiilor dureroase și urmarea unui program de exerciții de kinetoterapie împreună cu administrare de medicamente contra durerii;
Relaxante musculare. Aceste medicamente pot fi prescrise în cazul spasmelor musculare;
Injecțiile cu cortizon ce pot fi administrate direct în zona afectată;
Tratamentul complementar pentru hernia de disc include: acupunctură, masajul terapeutic, yoga;
În stadiile avansate însă, cu compresie importantă, neresponsive la tratament și fără alte opțiuni viabile se recurge la intervenție chirurgicală.