Scleroza multiplă

Scleroza multiplă numită și  scleroza în plăci, scleroza diseminată sau encefalomielită diseminată, reprezintă o afecțiune inflamatorie de tip autoimun a sistemului nervos central  în care tecile izolatoare ale celulelor nervoase din creier și măduva spinării sunt deteriorate.

Boală se manifestă diferit în funcție de tipul de scleroza multiplă și caracteristicile fiecărui pacient, această poate determina apariția dizabilității motorii permanente.

Scleroza multiplă este clasificată în funcție de evoluția simptomatologiei în următoarele tipuri:

Scleroza multiplă recurent remisiva SMRR- cea mai frecvența formă a sclerozei multiple la persoanele de sex feminin cu vârstă de peste 30 de ani;

Scleroza multiplă primar progresivă SMPP – este o formă fără pusee care de la debut are o agravare progresivă mai mult sau mai puțin constantă.

Scleroza multiplă secundar progresivă SMSP- apare după o perioadă lungă de evoluție a SMRR;

Scleroza multiplă progresiv recidivantă SMPR- cel mai agresiv tip de scleroză multiplă .

Simptome :

Persoanele care suferă de scleroză multiplă resimt diverse simptome care le împiedică să ducă o viață normală

–  pierderile senzoriale la nivelul membrelor, amorțeli, dureri, spasticitate;

– ataxie, dificultăți de coordonare, tremor cerebelos;

–   senzația de slăbiciune a organismului;

–   tulburări cognitive, disfuncții sexuale, probleme ale tractului urinar;

–    oboseală, probleme de mers și spasticitate, dificultăți în menținerea echilibrului;

–    probleme de vorbire, probleme de deglutiție;

–    pierderea parțială sau completă a vederii (de obicei unilaterală), vedere dublă sau în ceață;

–    Amețeală, vertij;

–    Depresie, modificări frecvente de dispoziție.

Cauze :

Chiar dacă nu se cunosc cauzele care duc la declanșarea sclerozei multiple, se consideră că este rezultatul unei combinații de factori de mediuși factori genetici.

–        Istoricul familial: pacienții ai căror părinți sau frați au acest diagnostic prezintă un risc ridicat de a dezvoltă boală;

–        Modificări genetice: gena HLA-DRB1 sau IL7R;

–        infecțiile microbiene, infecțiile virale – virusul Epstein Barr, alte infecții;

–        deficitul de vitamina D și expunerea redusă la soare;

–        Sexul: femeile sunt de trei ori mai predispuse decât bărbații;

–        Obezitatea, fumatul.

Diagnostic

Diagnosticul sclerozei multiple se pune pe baza anamnezei și al examenului clinic precum și multiple investigații.

Printre acestea se numără:

– examenul neurologic;

– RMN – depistează eventualele leziuni de la nivelul creierului și coloanei vertebrale;

– puncție lombară – identificarea benzilor oligoclonale în lichidul cefalorahidian;

– teste senzoriale;

– potențialele evocate (în special cele vizuale);

– analize de sânge – necesare pentru a elimina posibilitatea prezenței unei alte boli care are simptome asemănătoare cu cele ale sclerozei multiple.

Tratament :

Majoritatea opțiunilor de tratament pentru scleroză multiplă sunt pe termen lung  și de obicei urmăresc suprimarea sistemul imunitar.

În acest scop sunt utilizate:

– cure scurte de corticoterapie ( lupta împotriva pierderii vederii sau a coordonării motorii) sau plasmafereză (utilizată în forme de boală cu simptomatologie severă ce nu răspunde la administrarea corticosteroizilor);

– medicamente imunomodulatoare care reduc frecvența simptomelor agresive și amână instalarea dizabilității;

– medicamente imunosupresoare;

– transplantul de celule stem – terapie prin care se restartează sistemul imun, antidepresive;

– medicamente pentru durere;

– diverse terapii precum:  fizioterapie și kinetoterapie – reduc durerile, stimulează musculatura și sporesc; mobilitatea; terapie ocupațională.