Somnul reprezintă un proces fiziologic esențial pentru funcționarea optimă a organismului. Odată cu înaintarea în vârstă, apar diverse modificări ale somnului, inclusiv o reducere a profunzimii acestuia și o scădere a nivelului de melatonină, hormonul responsabil cu reglarea ritmului circadian.
Persoanele în vârstă de peste 60 de ani tind să doarmă aproximativ 6 ore pe noapte și să se culce și să se trezească mai devreme. De asemenea, pot apărea dificultăți în adormire sau treziri repetate pe parcursul nopții, ceea ce poate duce la o scădere a calității și a cantității somnului.
Problemele ocazionale de somn pot apărea la orice vârstă. Totuși, anumite simptome sau factori prezenți în mod regulat, pot duce la apariția unor tulburări de somn.
Tipuri de tulburări de somn la vârstnici:
Insomnia
Insomnia afectează mai mult de jumătate dintre persoanele cu vârsta peste 65 de ani și se manifestă prin dificultatea de a adormi și de a menține un somn constant. Vârstnicii pot fi afectați de insomnie din diverse motive, fie din cauza altor afecțiuni medicale, fie din cauza efectelor adverse ale medicamentelor administrate De asemenea, persoanele de sex feminin sunt mai predispuse la tulburări de somn, în special din cauza schimbărilor hormonale asociate cu menopauza.
Persoanele în vârstă au adesea treziri frecvente în timpul nopții, din cauza afecțiunilor medicale asociate. Printre cauzele insomniei se numără adenomul de prostată, instabilitatea vezicii urinare, insuficiența cardiacă și tulburările musculoscheletale.
Boala Alzheimer este adesea însoțită de insomnie. Persoanele cu boala Alzheimer prezintă adesea somnolență diurnă, agitație și confuzie, ceea ce poate afecta calitatea somnului lor.
De asemenea, boala Parkinson este asociată cu insomnia. Majoritatea persoanelor cu boala Parkinson se confruntă cu dificultăți în adormire și treziri frecvente, adesea cauzate de vise sau coșmaruri.
Insomnia poate exista ca simptom, atunci când apare sporadic și pe o perioadă scurtă sau poate fi ca boală, atunci când durata persistenței este de peste 3 luni.
Apnee de somn
Apneea de somn apare atunci când respirația este întreruptă în timpul somnului din cauza obstrucției căilor respiratorii, ceea ce poate determina somnolență diurnă excesivă și alte complicații de sănătate.
Numărul episoadelor apneice variază de la 5 la 50 pe ora de somn. Apneea de somn poate fi provocată de diverse factori precum obezitatea, menopauza, deformări ale coloanei vertebrale, antecedente familiale și înaintarea în vârstă. Persoanele afectate de această afecțiune au adesea sforăit puternic și pot prezenta o stare de oboseală pe parcursul zilei.
Tulburarea de comportament în somnul REM
Tulburarea de comportament în somnul REM afectează în principal bărbații cu vârsta peste 60 de ani și este asociată cu diverse boli neurodegenerative. În special, există o legătură evidentă între tulburarea de comportament în somnul REM și boala Parkinson, aceasta fiind prezentă în aproximativ 15% – 47% dintre cazuri de boala Parkinson.
Această tulburare este caracterizată de pierderea temporară a controlului muscular în timpul fazei de somn REM și de apariția de activități motorii complexe, cum ar fi alergarea, săritul sau lovirea, asociate cu o stare de visare. Persoanele care suferă de această afecțiune pot avea tendința de a realiza mișcări periculoase, atât pentru ei, cât și pentru partenerul de somn. Studiile indică faptul că tulburarea de comportament în somnul REM poate fi o consecință a afectării nucleilor cerebeloși implicați în reglarea ciclului somn-veghe și a controlului motor.
Este important de menționat că rănile suferite de persoanele cu boala Parkinson sunt adesea rezultatul acestei tulburări, deoarece aceștia pot avea comportamente motorii nesigure sau violente în timpul episoadelor de somn REM afectat.
Studiile arată că 81% dintre bărbații cu vârsta peste 60 de ani care suferă de această tulburare de somn dezvoltă ulterior afecțiuni neurologice precum demența cu corpi Lewy, boala Parkinson sau atrofie multisistemică. Prin urmare, diagnosticarea precoce a acestei afecțiuni facilitează efectuarea unui screening periodic pentru detectarea timpurie a acestor condiții asociate și instituirea unui tratament adecvat în stadiile incipiente.
Sindromul picioarelor neliniștite
Tulburările de mișcare legate de somn sunt o cauză frecventă de întrerupere a somnului și de somnolență în timpul zilei sau oboseală în rândul persoanelor în vârstă. Persoanele se confruntă adesea cu dificultăți în adormire și au un somn neliniștit pe parcursul nopții, caracterizat de mișcări periodice ale membrelor, atât superioare, cât și inferioare. Aceste mișcări sunt observate în principal în prima parte a nopții, în faza de somn non-REM, deoarece în somnul REM musculatura este în stare de atonie. Chiar dacă uneori persoana nu se trezește complet din cauza acestor mișcări ale membrelor, somnul ei poate fi afectat, iar rezultatul poate fi o stare de oboseală la trezire, chiar mai accentuată decât la culcare. În plus, această tulburare poate afecta și calitatea somnului partenerului.
Sindromul picioarelor nelinistite apare cu precadere in randul persoanelor varstnice, cu o prevalență de 10% – 35% la cele cu varsta de peste 65 de ani. Sindromul picioarelor nelinistite apare mai frecvent la sexul feminin.
Parasomniile
Parasomniile sunt fenomene neplăcute care apar în timpul somnului și implică activități ale musculaturii scheletale și/sau modificări ale sistemului nervos. Printre cele mai cunoscute tipuri de parasomnii se numără coșmarurile și somnambulismul. Pentru vârstnicii care suferă de parasomnii, somnul poate deveni dificil, deoarece aceștia pot să se deplaseze în mod inconștient și involuntar prin încăpere, pot avea comportamente alimentare sau pot să se pună chiar în pericol.
Narcolepsie
Această tulburare neurologică rară poate afecta vârstnicii și se caracterizează prin somnolență excesivă în timpul zilei și chiar de atacuri bruște de somn în timpul activităților cotidiene.
Simptomele principale ale narcolepsiei sunt reprezentate de „atacurile de somn”, în care persoanele resimt o nevoie bruscă și puternică de somn, care poate dura de la câteva minute până la o oră. Pe lângă aceste atacuri, narcolepsia poate fi însoțită de halucinații hipnagogice, care sunt experiențe vizuale sau auditive intense ce apar în timpul adormirii sau la trezire, precum și de paralizia în somn, o stare temporară în care persoana este incapabil să se miște înainte de adormire sau la trezire. Aceste simptome pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții și pot afecta capacitatea de funcționare a persoanei în activitățile zilnice.
Afecțiunile psihiatrice
Depresia: Este cunoscut faptul că depresia poate afecta somnul la orice vârstă, dar se pare că devine o problemă mai pronunțată la vârstnici. În aceste cazuri, pot apărea dificultăți în adormire și treziri frecvente pe parcursul nopții.
Demența: În special în boala Alzheimer, se observă o creștere a duratei stadiului de somn ușor și o scădere a duratei stadiului profund și a fazei REM. Demența este asociată cu numeroase treziri pe parcursul nopții și tulburări ale somnului, precum și cu somnolență diurnă. Durerea provocată de diverse boli de memorie poate determina întreruperea somnului.
Tulburările bipolare, psihoze, anxietate: Aceste afecțiuni pot cauza dificultăți atât în adormire, cât și în menținerea somnului pe parcursul nopții.
Efectele imediate ale lipsei de somn pot fi observate prin somnolență diurnă crescută, lipsă de energie, stare de spirit negativă, dificultate în concentrare și altele. Cu toate acestea, este bine cunoscut faptul că lipsa de odihnă poate avea consecințe mult mai grave, fiind asociată cu apariția unor boli cronice precum diabetul, obezitatea și bolile cardiovasculare. Somnolența diurnă excesivă poate crește riscul de accidente și leziuni la vârstnici.
Deprivarea de somn este deosebit de periculoasă în rândul persoanelor în vârstă, deoarece poate afecta memoria.
Persoanele în vârstă care nu se odihnesc suficient pot experimenta dezechilibre în nivelul glucozei din sânge. Stresul indus asupra celulelor pancreatice de lipsa de somn poate duce la deteriorarea funcției acestora, afectând capacitatea organismului de a menține un nivel optim de zahăr în sânge, o problemă care devine mai pronunțată odată cu înaintarea în vârstă.
|
