Boala Parkinson

Boala Parkinson este o afecțiune neurodegenerativă, ce apare că urmare a distrugerii lente și progresive a neuronilor.

Debutează cel mai frecvent între 40 și 70 ani,  iar anomalia anatomo-patologică esențială este scăderea numărului de neuroni din substantia nigra. Acești neuroni produc dopamină care acționează că mesager între două zone ale creierului ( substantia nigra și striatum), cu rol în coordonarea mișcării.

 Scăderea cantității de dopamină prin moartea neuronală, este urmată de ineficienta comunicării dintre substanția nigra și striatum. În mod normal, controlul mișcărilor este rezultatului unui echilibru între cantitatea de dopamină și acetilcolină, pierderea acestui echilibru duce la apariția simptomelor caracteristice: tremorul, rigiditatea și pierderea controlului mișcării.

Simptome

Cele mai cunoscute simptome ale bolii Parkinson sunt: tremorul, rigiditatea și bradikinezia ( lentoare în efectuarea tuturor mișcărilor).

Din punct de vedere al simptomelor, acestea sunt motorii și non-motorii.

Semne motorii:

– rigiditatea musculara,  tremor de repaus;

– lentoare în efectuarea tuturor mișcărilor;

– pierderea echilibrului și a coordonării mișcărilor,  mersul nesigur;

– atitudinea “ înghețată” ( diminuarea numărului de mișcări și sărăcirea comportamentului motor- clipit rar, imobilitate a expresiei faciale.

Simptome non-motorii:

– oboseală, durere;

– tulburări de somn;

– dificulatati la înghițire,  salivatie excesivă;

– tulburări urinare;

– tulburări de memorie;

– depresie, anxietate;

– transpirații excessive.

Primele simptome ale bolii Parkinson pot fi greu de observat, pot să apară că simptom unic, urmat la intervale diferite de timp și de apariția altor semne:

– tremorul unui deget, mâinii sau piciorului, apare precoce, în repaus, se accentuează progresiv;

– dificultate la mers;

– dificultate la ridicarea de pe scaun;

– modificarea scrisului cu tendința spre micrografie- scris mic, înghesuit;

– postura aplecat în față cu incovoierea spatelui;

– lentoare în mișcări prin greutatea răspunsului la comenzile de mișcare;

– tulburări de deglutiție, vorbire, căderi frecvente, apar mai târziu, odată cu evoluția bolii.

Evoluția  bolii Parkinson este progresia, parcurgând mai multe etape:

1. Simptome ușoare care nu afectează calitatea vieții pacientului,

2. Se accentuează simptomele astfel că pacientul începe să aibă dificultăți în efectuarea activităților zilnice, necesitând mai mult timp pentru efectuareea lor, dar este independent.

3. Pacientul începe să-și piardă echilibrul, căderile sunt frecvente, mișcările sunt încetinite,

4. Simptomele se agravează, pacientul necesită sprijin și asistență la mers, în desfășurarea activităților zilnice,

5. Este stadiul avansat al bolii în care pacientul devine complet dependent, nu se mai deplasează singur, nu este capabil să efectueze activități de autoîngrijire, alimentație.

Cauze

Cele mai cunoscute cauze ale bolii Parkinson sunt:

– factori de mediu;

– expunere la substanțe toxice: ierbicide, pesticide;

– consumul  unui drog, MPTP ( contaminant în sinteză meperidinei);

– intoxicația cu monoxid de carbon;

– medicamente neuroleptice care blochează receptorii de dopamină;

– cauze secundare ce produc simptome similare: hidrocefalia, tumorile craniene, boala Wilson, alte afecțiuni neurodegenerative;

– factori genetici;

– existența în familie a unui caz diagnosticat de boală Parkinson crește riscul, cu toate că toate cauzele genetice cunoscute explică mai puțin de 5% din cazurile de boala Parkinson;

– sexul : incidența bolii este de 1,5 ori mai mare la bărbați față de femei;

– vârstă: primele simptome apar în jurul vârstei de 60 ani, dar sunt pacienți la care boala este diagnosticată înainte de 50 ani ( 1 din 10), sau chiar mai devreme, în jurul vârstei de 40 ani ( 1 din 20).

Diagnostic

Diagnosticul acestei afecțiuni este predominant clinic, bazat pe istoricul medical, examen clinic care pune în evidență semne caracteristice, imagistic- tomografie computerizată și/sau RMN.

 Nu există teste sanguine specific bolii Parkinson.

 Combinația tremor cu rigiditate, akinezie și tulburări posturale constitue sindromul parkinsonian.

Diagnosticul diferental se face cu alte afecțiuni care pot simula simptomele bolii, dar corelarea cu istoricul medical al pacientului și investigații de laborator, tranșează diagnosticul.

Este de luat în considerare parkinsonismul, condiție clinico-patologică care apare în alte boli degenerative ale sistemului nervos central – paralizia supranucleara progresivă, atrofia multisistemică, degenerescența corticobazală, degenerescența olivo-ponto-cerebeloasa.

Sindromul rigido-akinetic poate fi expresia oricărei alte boli care produce leziuni cerebrale difuze și însoțește și alte sindroame cum este cel demențial ( boală Alzheimer în stadii avansate, demență cu corpi Levy), paralizii din bolile cerebrovasculare, dar și în demența multiinfarct

Tratament

Tratamentul bolii Parkinson este medicamentos, fizioterapic și chirurgical în unele cazuri.  În prezent nu există tratament pentru vindecarea bolii, sunt disponibile terapii pentru întârzierea deterioraroii motorii care au că scop creșterea dopaminei în creier.

Terapia bolii Parkinson abordează trei direcții:

– medicamente care cresc nivelul de dopamină din creier

– medicamente adresate altor procese chimice și altor neurotransmițători implicați în simptomatologie

– medicamente care se adresează simptomelor non-motorii.

Tratamentul chirurgical este recomandat în funcție de starea generală a pacientului, răspunsul la medicația clasică, afectarea calității vieții și implică stimularea cerebrală profundă prin implantarea unor electrozi în strucuturile afectate ( nucleul subtalamic, globus pallidus, talamus), conectați la un stilmulator implantat în regiunea subclaviculară.

La tratamentul medicamentos se adaugă terapiile fizice și kinetice ocupaționale, ortofonie care au că scop creșterea tonusului muscular, reeducare funcțional, îmbunătățirea echilibrului, îmbunătățirea calității comunicării.

Complicațiile aceste afecțiuni survin odată cu progresia bolii:

– tulburări cognitive care pot progresa până la stadiul de  demență în fazele avansate ale bolii;

– depresia, instabilitatea emoțională sunt  frecvente la pacientul cu boală Parkinson, încă de la începutul bolii;

– tulburări de deglutiție- înghițire datorită afectării musculaturii cavitatii bucale;

– tulburări de somn  cu treziri în cursul nopții, somnolență diurnă;

– tulburări urinare cu evoluție până la incontinență urinară, constipație.