Mâini amorțite: de ce apar, ce afecțiuni semnalează și când trebuie să mergi la medic

Te-ai trezit vreodată cu mâinile amorțite sau ai simțit brusc furnicături în degete și te-ai întrebat de ce se întâmplă? În cele mai multe cazuri, amorțeala mâinilor apare din cauza compresiei temporare a unui nerv, însă când persistă sau se repetă poate fi un simptom care necesită investigare. Furnicăturile în mâini, senzația de înțepături sau degetele amorțite pot avea cauze diferite, iar locul în care apar oferă uneori indicii importante despre originea problemei.

În continuare, vei afla de ce amorțesc mâinile, ce poate indica zona afectată, care sunt semnele de alarmă, cum se stabilește diagnosticul și ce opțiuni de tratament există.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul și evaluarea medicală. 

• Când amorțeala mâinilor este o urgență medicală

• Ce înseamnă, de fapt, amorțeala mâinilor

• Ce degete îți amorțesc și ce înseamnă asta

• De ce amorțesc mâinile: cauzele frecvente

• De ce amorțesc mâinile noaptea

• Amorțeala mâinilor la vârstnici

• Cum se pune diagnosticul: de la consult la electromiografie

• Tratament pentru mâini amorțite

• Ce să nu faci dacă îți amorțesc mâinile

• Cum previi amorțeala mâinilor

• Întrebări frecvente despre mâinile amorțite

Când amorțeala mâinilor este o urgență medicală

Amorțeala mâinilor nu este întotdeauna o urgență. Totuși, atunci când apare brusc sau este însoțită de alte simptome neurologice ori cardiovasculare, indică necesitatea unui consult medical.

Solicită ajutor medical de urgență și sună la 112 dacă amorțeala mâinii:

• apare brusc, mai ales pe o singură parte a corpului;
• este însoțită de slăbiciune sau pierderea bruscă a forței la nivelul unui braț sau picior;
• apare împreună cu asimetrie facială sau dificultatea de a zâmbi normal;
• este asociată cu dificultăți de vorbire, exprimare sau înțelegere;
• apare împreună cu tulburări de vedere instalate brusc;
• afectează mâna și, în același timp, buza sau limba;
• este însoțită de confuzie sau dezorientare apărută brusc;
• apare împreună cu durere sau presiune în piept, dificultăți de respirație, transpirații reci ori stare de rău accentuată.

Aceste manifestări pot apărea, printre altele, în accidentul vascular cerebral sau în anumite urgențe cardiovasculare. Nu aștepta să vezi dacă simptomele dispar și nu conduce singur către spital.

Există și situații care nu reprezintă neapărat o urgență, dar necesită o programare medicală în următoarele zile. Este recomandată evaluarea dacă amorțeala mâinilor are următoarele caracteristici:

• persistă mai multe zile;
• revine frecvent;
• te trezește în mod repetat noaptea;
• este însoțită de scăderea forței musculare. 

Ce înseamnă, de fapt, amorțeala mâinilor

Amorțeala mâinilor poate fi resimțită în mai multe moduri, iar diferențele dintre senzații pot oferi indicii despre cauza lor. În cazul amorțelii, sensibilitatea este redusă sau chiar pierdută. Această reducere a sensibilității se numește hipoestezie. În hipoestezie, atingerea, temperatura sau presiunea sunt percepute mai slab. Când forța musculară este mai scăzută, unele activități simple, precum ținerea unei căni sau deschiderea unui capac, pot deveni mai dificile. Aceasta se poate asocia cu amorțeala sau poate apărea în absența ei.

Unele persoane pot experimenta și senzație de arsură. Aceasta apare când un nerv este iritat sau afectat. Dacă resimți senzația de furnicături în mâini, înțepături sau senzația de „ace” la nivelul pielii, este posibil să te confrunți cu parestezii.

De cele mai multe ori, aceste senzații apar pentru că semnalele dintre nervii mâinii și creier nu mai circulă normal. Un nerv poate fi comprimat temporar, poate fi afectat de o anumită afecțiune sau, mai rar, problema poate fi legată de circulația sângelui.

Ce degete îți amorțesc și ce înseamnă asta

Zona sau degetele care amorțesc pot oferi indicii valoroase despre cauza acestui disconfort și fibrele nervoase afectate. Alte aspecte care contribuie la stabilirea unui diagnostic constau în prezența amorțelii la o singură mână sau la ambele și dacă amorțeala se extinde spre braț.

Police, arătător și degetul mijlociu — nervul median

Dacă amorțeala și furnicăturile apar mai ales la nivelul policelui, arătătorului și degetului mijlociu, poate fi implicat nervul median. Una dintre cele mai frecvente cauze este sindromul de tunel carpian, în care nervul median este comprimat la trecerea printr-un spațiu îngust de la nivelul încheieturii mâinii.

Amorțeala este adesea mai supărătoare noaptea, poate trezi persoana din somn și se poate ameliora temporar atunci când mâna este scuturată. Pe măsură ce compresia nervului se accentuează, pot apărea dificultate la prinderea obiectelor și tendința de a scăpa obiectele din mână.

Inelarul și degetul mic — nervul ulnar

Amorțeala aparută la degetul mic și la nivelul jumătății mediane a degetului inelar (cea dinspre degetul mic), este sugestivă pentru afectarea nervului ulnar. Acest nerv trece pe traseul lui în zona cotului, unde poate fi comprimat și conduce la sindromul de tunel cubital, care este diferit de sindromul de tunel carpian, fiind implicate alt nerv. Cele două patologii au un tratament diferit, care se stabilește în funcție de locul afectat și de severitatea compresiei nervilor. 

Simptomele tind să se accentueze atunci când cotul rămâne îndoit mult timp. De aceea, furnicăturile pot apărea când dormi cu brațul îndoit, când te sprijini mult timp pe coate sau când ții telefonul la ureche pentru perioade lungi. În formele mai avansate este posibil să apară și slăbiciunea mâinii, inclusiv dificultatea de a realiza anumite mișcări fine cu degetele.

Toată mâna sau tot brațul — problema pornește de la gât

Atunci când amorțeala nu se limitează la câteva degete, ci se întinde pe mână și braț, cauza poate fi localizată mai sus, la nivelul coloanei cervicale. Una dintre cauzele frecvent întâlnite este radiculopatia cervicală, definită prin comprimarea unei rădăcini a fibrelor nervoase, care poate fi dată de hernia de disc cervicală (deplasarea discului intervertebral și comprimarea rădăcinii nervoase) sau spondiloza cervicală (afectarea morfologiei structurilor coloanei). 

Simptomele pot începe din zona cefei sau a umărului și pot coborî de-a lungul brațului până la nivelul mâinii și se pot accentua la anumite mișcări ale capului și gâtului. Printre acestea se pot afla:

• amorțeală;
• durere cervicală;
• furnicături;
• scăderea forței musculare.

Ambele mâini, simetric, adesea și picioarele

Când senzația de amorțeală este prezentă la ambele mâini, la nivelul picioarelor sau este însoțită de furnicături, poate exista o cauză sistemică sau o afectare neurologică mai extinsă, precum:

• diabetul zaharat;
• polineuropatie periferica;
• deficit al vitaminei B12;
• hipotiroidism (scăderea funcției glandei tiroide);
• boală renală.

Dacă îți amorțesc mâinile și picioarele, o simplă orteză pentru încheietura mâinii nu ameliorează disconfortul. În astfel de situații, pentru stabilirea diagnosticului, medicul poate recomanda analize de sânge și investigații imagistice. 

De ce amorțesc mâinile: cauzele frecvente

Dacă te întrebi de ce amorțesc mâinile, răspunsul poate varia de la o poziție incomodă menținută prea mult timp până la afecțiuni care afectează nervii, circulația sau metabolismul.

Pozițiile vicioase și compresia temporară

Una dintre cele mai frecvente cauze ale mâinilor amorțite este compresia temporară a unui nerv. Se poate întâmpla după ce ai dormit cu mâna sub cap, ai stat sprijinit mult timp pe un cot sau ai menținut brațul într-o poziție incomodă.

În aceste situații, amorțeala apare în legătură clară cu poziția corpului și este însoțită adesea de furnicături. După ce schimbi poziția și începi să miști mâna, senzațiile dispar treptat, de obicei în câteva minute.

Diabetul și neuropatia periferică

Diabetul este una dintre cauzele importante ale neuropatiei periferice, o afecțiune în care nervii periferici sunt deteriorați treptat. Valorile crescute ale glicemiei menținute o perioadă lungă pot afecta nervii și vasele mici care îi hrănesc, iar transmiterea normală a semnalelor nervoase are de suferit.

Simptomele apar frecvent la nivelul picioarelor, dar pot afecta și mâinile. Pot exista amorțeală, furnicături, senzație de arsură, înțepături sau o sensibilitate redusă la atingere și temperatură.

O formă de neuropatie periferică poate apărea și în contextul consumului cronic și excesiv de alcool. Aceasta este generată atât prin efectul toxic direct asupra nervilor, cât și prin asocierea cu anumite deficite nutriționale. 

Deficitele de vitamine și minerale

Dacă te întrebi ce vitamină lipsește când amorțesc mâinile, vitamina B12 este una dintre primele care trebuie luate în considerare. Deficitul său poate afecta nervii și poate provoca amorțeală, furnicături în mâini și picioare, probleme de echilibru sau slăbiciune. 

Printre persoanele cu risc mai mare se află:

• vârstnicii;
• vegetarienii și vegani;
• persoanele cu gastrită atrofică;
• persoanele care au trecut prin operații bariatrice;
• persoanele care urmează tratament de lungă durată cu metformină.

Amorțeala poate fi dată și de deficitul altor vitamine, precum:

• acidul folic;
• tiamina. 

Dacă carența acestor vitamine este confirmată prin analize de sânge, atunci medicul indică administrarea suplimentelor alimentare. Însă, magneziul nu este o soluție universală pentru mâinile amorțite, ci suplimentele indicate de medic, în dozele prescrise. Este important de reținut că astfel de suplimente nu se iau preventiv, ci doar la recomandarea medicului.

Cauze circulatorii

Uneori, amorțeala mâinilor este legată de circulația sângelui. Un exemplu este sindromul Raynaud, în care vasele mici de la nivelul degetelor se contractă exagerat, cel mai frecvent ca răspuns la frig sau stres. Degetele pot deveni inițial albe, apoi albăstrui și, odată cu revenirea circulației, roșii. Pot apărea și amorțeală, furnicături sau durere. Mai rar, simptome asemănătoare pot fi întâlnite în boala arterială periferică sau în vasculite, afecțiuni în care fluxul de sânge către țesuturi poate fi afectat.

Un indiciu care orientează către o cauză circulatorie este asocierea amorțelii cu schimbarea culorii și temperaturii degetelor, mai ales la expunerea la frig. Acest tipar este diferit de compresia unui nerv, unde simptomele sunt legate mai frecvent de poziție și de teritoriul nervului afectat.

Cauze hormonale și situații speciale

Amorțeala mâinilor în sarcină este relativ frecventă și poate avea legătură cu retenția de lichide. Umflarea țesuturilor poate crește presiunea asupra nervului median la nivelul încheieturii și poate favoriza apariția sindromului de tunel carpian gestațional. De aceea, unele femei observă mai ales noaptea furnicături sau degete amorțite.

Alte situații în care amorțeala poate fi întâlnită sunt:

• menopauza;
• afecțiunile tiroidiene.

Afecțiunile neurologice care trebuie excluse

În mai puține situații, amorțeala poate fi dată și de afecțiuni neurologice, cum sunt:

• accidentul vascular cerebral (AVC);
• accidentul ischemic tranzitor (AIT);
• scleroza multipla;
• sindromul Guillain-Barré.

Medicamente și substanțe toxice

Unele medicamente și substanțe toxice pot afecta nervii periferici. Printre medicamentele care pot avea acest efect se numără anumite:

• chimioterapice;
• unele antibiotice;
• unele medicamente utilizate în tratamentul tuberculozei.

Dacă amorțeala a început după introducerea unui medicament nou sau în timpul unui tratament de lungă durată, discută acest lucru cu medicul. Nu întrerupe și nu modifica tratamentul din proprie inițiativă. Neuropatia poate apărea și în urma expunerii la anumite metale grele sau în contextul consumului cronic și excesiv de alcool. 

De ce amorțesc mâinile noaptea

Mâinile amorțite noaptea apar frecvent din cauza poziției din timpul somnului. Dacă dormi cu mâna sub pernă, cu brațul sub corp sau cu încheietura îndoită, nervii pot fi comprimați. În plus, în poziție culcată, lichidele se redistribuie în țesuturi și pot crește presiunea asupra acestora.

Dacă amorțeala dispare repede după ce schimbi poziția, cel mai probabil este vorba despre o compresie temporară. Dacă episoadele apar aproape în fiecare noapte și te trezesc din somn, trebuie luată în calcul o compresie a nervului median, caracteristică sindromului de tunel carpian.

Pentru a reduce amorțeala mâinilor în somn, evită să dormi cu mâna sub cap sau sub pernă și încearcă să menții încheietura într-o poziție cât mai dreaptă. În cazul tunelului carpian, medicul poate recomanda purtarea unei orteze de pumn pe timpul nopții.

Amorțeala mâinilor la vârstnici

La vârstnici, amorțeala mâinilor merită investigată mai atent, mai ales dacă persistă sau apare frecvent. Odată cu înaintarea în vârstă, pot exista mai multe cauze în același timp, precum diabetul, neuropatia periferică, deficitul de vitamina B12, spondiloza cervicală sau problemele de circulație.

Pierderea sensibilității poate afecta și activitățile de zi cu zi. Persoana poate scăpa obiecte din mână, poate simți mai greu temperatura sau durerea și se poate răni fără să observe imediat. Astfel, crește riscul de arsuri și tăieturi, iar în timp poate fi afectată autonomia.

Dacă observați amorțeala mâinilor la un părinte sau o persoană vârstnică, este important să urmăriți și alte schimbări. Asocierea cu tulburări de mers, probleme de echilibru, pierderea forței sau modificări ale memoriei necesită o evaluare neurologică completă. Evaluarea poate include atât un consult neurologic, cât și o evaluare geriatrică.

Cum se pune diagnosticul: de la consult la electromiografie

Diagnosticul începe cu evaluarea simptomelor și examenul clinic. În funcție de rezultate, pot fi necesare electromiografia, analizele de sânge sau investigațiile imagistice. Dacă prezinți amorțeală la nivelul mâinilor, optează pentru o programare la specialiștii PROMEMORIA. 

Consultul neurologic

Consultul neurologic cuprinde mai multe etape, precum:

• anamneza - medicul întreabă când au apărut simptomele, ce degete sunt afectate, cât durează și ce le agravează sau le ameliorează;
• examenul clinic - sunt evaluate reflexele și funcționarea nervilor;
• teste de provocare pentru tunelul carpian și cel cubital - anumite poziții sau manevre pot reproduce amorțeala și furnicăturile;
• teste pentru evaluarea forței și a sensibilității - ajută la identificarea unei posibile afectări nervoase și la aprecierea severității acesteia.

Înainte de consult, este util să observi de când au început simptomele, ce degete amorțesc și în ce momente apar mai frecvent. Notează și dacă sunt mai intense noaptea sau în anumite poziții.

Este bine să ai la consultație lista medicamentelor pe care le iei și, dacă există, analizele sau investigațiile recente. În funcție de rezultat, neurologul poate recomanda unele investigații suplimentare. Dacă prezinți disconfort sau observi schimbări care s-au instalat rapid, programează cât mai repede un consult neurologic. 

Electromiografia (EMG) și testul de conducere nervoasă

Electromiografia este o investigație care evaluează activitatea electrică a mușchilor și modul în care nervii îi controlează. Medicul introduce un ac-electrod foarte subțire în anumiți mușchi și înregistrează activitatea acestora în repaus și în timpul contracției. Astfel, poate vedea dacă mușchiul primește corect semnalele de la nerv sau dacă există o afectare nervoasă.

De obicei, EMG-ul este completat de testul de conducere nervoasă. Acesta măsoară viteza și intensitatea cu care impulsul electric circulă printr-un nerv. Pe piele sunt aplicați electrozi, iar nervul este stimulat prin impulsuri electrice scurte.

Împreună, cele două investigații pot arăta dacă un nerv este comprimat, unde se află problema și cât de avansată este. Sunt utile pentru a diferenția sindromul de tunel carpian, compresia nervului ulnar și o afectare care pornește de la nivelul coloanei cervicale.

În timpul EMG-ului, pacientul poate simți mici înțepături și un disconfort local. La testul de conducere nervoasă poate apărea o senzație scurtă de furnicătură sau o contracție musculară. Investigația durează câteva zeci de minute, în raport cu numărul de nervi și mușchi evaluați.

Analizele de sânge

Analizele de sânge sunt utile atunci când medicul suspectează că amorțeala mâinilor are o cauză generală, nu doar o compresie locală a unui nerv.

Pornind de la simptome și de istoricul medical, pot fi recomandate:

• glicemia;
• hemoglobina glicozilată (HbA1c);
• vitamina B12;
• TSH;
• hemoleucograma;
• analize pentru funcția renală (uree, creatinină);
• markeri inflamatori (VSH, proteina C reactivă, fibrinogen).

Investigațiile imagistice

Investigațiile imagistice sunt utile când medicul suspectează că amorțeala mâinilor are o cauză structurală sau circulatorie. În funcție de simptome, pot fi recomandate:

• RMN cervical - dacă există suspiciunea unei hernii de disc sau a unei radiculopatii cervicale;
• ecografie de nerv - pentru evaluarea unui nerv comprimat sau modificat;
• ecografie Doppler - când se suspectează o afecțiune circulatorie.

Imagistica oferă informații despre structurile anatomice, dar nu arată direct cât de bine funcționează nervul. Din acest motiv, nu înlocuiește electromiografia și testele de conducere nervoasă. Ordinea investigațiilor diferă de la un caz la altul și este stabilită de medic în funcție de simptome, examenul clinic și suspiciunea de diagnostic.

Tratament pentru mâini amorțite

Stabilirea tratamentului se face după o atentă evaluare clinică și după interpretarea rezultatelor la analize. Este important de precizat că nu există un tratament pentru amorțeală în sine, ci pentru cauza care o produce. De aceea, abordarea diferă de la o persoană la alta.

Măsurile care ajută imediat

În formele ușoare, câteva schimbări simple pot reduce amorțeala și furnicăturile. Dacă lucrezi mult la birou, încearcă să menții încheieturile într-o poziție neutră și să ajustezi înălțimea scaunului, tastaturii și mouse-ului. Fă pauze la aproximativ 45-60 de minute și schimbă poziția mâinilor și a brațelor. Evită să te sprijini mult timp pe coate, mai ales dacă amorțesc degetul mic și inelarul. În timpul somnului, încearcă să nu ții mâna sub cap sau sub pernă.

Pot fi utile și exercițiile pentru mâini amorțite, precum mobilizările ușoare ale pumnului, degetelor și gâtului. Exercițiile se fac fără a forța și fără a provoca durere. Astfel de măsuri pot ameliora simptomele când există o compresie ușoară sau o poziție nepotrivită, dar nu tratează o afectare nervoasă persistentă.

Ortezele și tratamentul conservator

Ortezele pot fi recomandate atunci când amorțeala apare prin compresia unui nerv. În sindromul de tunel carpian, se poate folosi o orteză de pumn, mai ales în timpul nopții. Aceasta menține încheietura într-o poziție neutră și reduce presiunea asupra nervului median. În cazul tunelului cubital, poate fi recomandată o orteză care limitează menținerea cotului foarte îndoit în timpul somnului.

Durata utilizării diferă în funcție de severitatea simptomelor și de recomandarea medicului. De obicei, tratamentul conservator este urmat o perioadă, apoi simptomele sunt reevaluate.

Tratamentul medicamentos

Medicamentele pentru mâini amorțite sunt alese în funcție de cauza simptomelor și de tipul durerii asociate. Medicul poate recomanda:

• antiinflamatoare - pot fi recomandate când amorțeala este însoțită de durere și inflamație, ele reduc durerea,dar nu tratează afectarea nervului;
• gabapentină sau pregabalină - pot fi utilizate pentru durerea neuropată, deoarece reduc transmiterea anormală a semnalelor dureroase prin nervi;
• corticosteroizii - sunt indicați doar când există inflamație importantă sau forme particulare de compresie nervoasă.
• suplimentele de vitamine - se recomandă doar dacă analizele confirmă un deficit, cum este cel de vitamina B12.

Kinetoterapia și fizioterapia

Kinetoterapia și fizioterapia pot fi utile atunci când amorțeala apare din cauza compresiei unui nerv, a unor probleme cervicale sau a dezechilibrelor musculare. Scopul este reducerea presiunii asupra nervilor și îmbunătățirea mobilității și funcției mâinii. Programul de recuperare medicala poate include:

• mobilizări neurale;
• exerciții pentru articulații;
• exerciții de tonifiere.

În funcție de diagnostic, pot fi recomandate și proceduri precum:

• electroterapia;
• TENS - stimulare electrică nervoasă transcutanată;
• masajul terapeutic.

Când este necesară intervenția chirurgicală

Intervenția chirurgicală este necesară atunci când compresia nervului este importantă și tratamentul conservator nu mai este suficient.

Este luată în considerare mai ales în următoarele situații:

• simptome persistente în ciuda tratamentului;
• scăderea forței musculare;
• atrofie musculară;
• afectare nervoasă severă la EMG.

Decizia nu se ia doar pe baza amorțelii sau a intensității simptomelor. Medicul analizează examenul clinic, evoluția în timp, răspunsul la tratamentul conservator și rezultatele investigațiilor, inclusiv EMG-ul. Pe baza tuturor acestor informații, echipa medicală stabilește dacă intervenția chirurgicală este necesară și care este momentul potrivit pentru aceasta.

Ce să nu faci dacă îți amorțesc mâinile

Dacă îți amorțesc mâinile, este tentant să încerci rapid suplimente sau remedii găsite online. Totuși, unele măsuri pot întârzia identificarea cauzei reale. Așadar:

• nu lua magneziu, vitamina B12 sau alte suplimente preventiv - Este mai util să faci mai întâi analizele recomandate. Suplimentele luate înainte de evaluare pot modifica unele rezultate și pot întârzia stabilirea cauzei.
• nu te baza doar pe unguente sau comprese - Acestea pot calma temporar disconfortul, dar nu tratează compresia sau afectarea nervului.
• nu întrerupe și nu modifica singur tratamentele pe care le iei - Dacă bănuiești că un medicament contribuie la simptome, discută cu medicul care ți l-a prescris.
• nu ignora episoadele care se repetă - Chiar dacă amorțeala trece, faptul că revine frecvent este mai important decât intensitatea unui singur episod.
• nu încerca să stabilești diagnosticul doar din forumuri sau experiențele altor persoane - Aceeași senzație poate avea cauze diferite de la un pacient la altul.

Cum previi amorțeala mâinilor

Amorțeala mâinilor nu poate fi prevenită în toate situațiile, dar câteva obiceiuri pot reduce riscul de compresie a nervilor și pot proteja sănătatea acestora. Printre principalele recomandări ale specialiștilor se află:

• menține o poziție ergonomică la birou;
• fă pauze active;
• mobilizează zilnic pumnul și coloana cervicală prin mișcări ușoare, fără a forța;
• evită sprijinirea prelungită pe coate;
• controlează factorii de risc (glicemia, greutatea și afecțiunile tiroidiene);
• limitează consumul de alcool;
• evită fumatul.

Persoanele cu diabet și cele de peste 65 de ani au un risc mai mare de neuropatie și alte afecțiuni care pot produce amorțeală. Pentru acestea, controalele medicale periodice pot ajuta la identificarea precoce a problemelor.